Unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918, sprijinită de Statele Unite ale Americii

Unirea Basarabiei cu România a survenit într-un moment extrem de dificil pentru poporul român. România tocmai semnase un tratat preliminar de pace prin care pierdea Dobrogea, tocmai de aceea mulți dintre cei care au trăit acele vremuri au văzut în unirea cu Basarabia o oază de speranță că sorții războiului se vor schimba și că sfârșitul conflagrației va aduce împlinirea unui vis al românilor de a trăi toți în cadrul granițelor patriei mamă. Unirea Basarabiei cu România a fost susținută nu doar de Puterile Centrale, cât și de Statele Unite și de Franța.

Colapsul Imperiului Țarist și revoluția bolșevică din octombrie 1917 au anihilat întreg Frontul de Est al Aliaților. Hotărârea lui Lenin de a scoate Rusia bolșevică din război a obligat și România să solicite un armistițiu Puterilor Centrale.

• 52 de ani de la Apollo 16, penultima misiune care a dus omul pe Lună. Urmăreşte…
• De ce au dispărut vânători-culegătorii din Europa?

Prin Tratatul preliminar de pace al României cu Puterile Centrale, semnat la Buftea în data de 5 martie 1918, România pierdea Dobrogea „până la Dunăre”. Pe de altă parte, dezintegrarea Imperiului Țarist oferea românilor din Basarabia șansa de a-și decide singuri viitorul.

„Aproape concomitent cu iscălirea armistițiului de la Focșani, se deschidea la Chișinău Sfatul Ţării. Era prologul reîntoarcerii Basarabiei la patria-mumă. Era deci firesc ca să fim cu toții în culmea bucuriei. Cei mai optimişti – şi mă prenumăram şi eu printre ei – îşi ziceau: azi Basarabia, mâine Ardealul.

Desfășurarea evenimentelor ne arăta că vom putea îndeplini întreaga noastră unitate națională, adică mai mult decât am putut visa în ceasul în care am tras spada. Cei mai puţin optimiști îşi ziceau: ce va fi mâine nu știu, dar ce e sigur e că deocamdată ne alegem cu Basarabia. Dacă n-ar fi decât atât şi am primit răsplata sângelui vărsat şi al suferințelor îndurate. (…)

Din ziua în care toate provinciile nerusești din Împărăția Țarului își recâștigau independența, deveneau iar state libere, Basarabia nu putea avea altă soartă decât aceea de a se întoarce la România”, consemna în memoriile sale I.G. Duca.

Ion Inculeț se consultă cu ambasadorii Aliați din România

Dar fruntașii românilor de la Chișinău erau perfect conștienți că o unire făcută la acel moment cu aprobarea Puterilor Centrale poate fi privită altfel la o viitoare pace generală făcută de Aliați. Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării de la Chișinău, și-a dat seama că adevărata hartă a Europei de după război se va stabili numai după realizarea unei păci generale.

Drept urmare, el i-a consultat și întrebat pe ambasadorii Aliați, aflați la Iași, ce părere au țările pe care le reprezintă despre unirea Basarabiei cu România.

„Sunt interesante de notat diferitele lor atitudini. Fasciotti (Carlo, ambasadorul Italiei în România, n.r.) nu numai că n-a consimțit, dar i-a spus lui Inculeț că basarabenii n-ar trebui să-și închipuiască cum că Rusia nu va reînvia. Barclay (George Head, ambasadorul englez în România, n.r.) i-a zis `faceţi cum credeţi`; rămâne şi azi o enigmă dacă răspunsul lui Sir Georges exprima indiferenţa Imperiului Britanic în chestiunea Basarabiei sau indiferenţa lui personală.

Vopicka (Charles Joseph, ambasadorul american în România, n.r.) l-a asigurat de tot sprijinul Statelor Unite şi de întreaga lui simpatie întrucât, fiind ceh de origine, cauza independenței tuturor micilor naţiuni europene îi este cu deosebire scumpă. Saint-Aulaire (ambasadorul francez în România, n.r.) i-a comunicat că Franţa e de acord”, notează I.G. Duca.

Ion Inculeț nu s-a mărginit doar să îl consulte pe prim-ministrul de atunci al României, Alexandru Marghiloman, s-a dus și i-a cerut sfatul și liderului liberal Ionel Brătianu, care l-a „îndemnat să proclame fără întârziere unirea”.

Alexandru Marghiloman și unirea Basarabiei cu România

Multă vreme, Alexandru Marghiloman a susținut că în unirea Basarabiei cu România a jucat un rol aparte.

„Marghiloman afirma pretutindeni că unirea Basarabiei e fapta lui. Adevăratul său rol s-a redus la prezența sa fizică la Chișinău în ziua votului Sfatului Ţării. Când a plecat din Iași spre capitala Basarabiei, totul era pregătit şi hotărât până în cele mai mici amănunte. El a avut doar să rostească discursurile festive şi să ia act în numele Regatului Român, al cărui prim-ministru era, de cele ce se petrecuseră”, mai notează I.G. Duca.

În memoriile sale, Alexandru Marghiloman a ținut să facă următoarele precizări despre momentul în care Sfatul Țării de la Chișinău a decis să voteze Unirea Basarabiei cu România.

„27 martie 1918. La 3 jum. ne ducem la Sfat (Sfatul Țării de la Chișinău, n.r.) (…). Fără escortă și numai cu civili (…). Pronunț un discurs vibrator, puternic aplaudat (…); pentru a respecta suveranitatea lor (a basarabenilor în timpul votului, n.r.), declar că părăsesc palatul, dar îi rog să pășească la acte (să treacă la vot, n.r.).

Ne ducem la Cercul militar; (…) Așteptăm cu înfrigurare. Pe la 7, colonelul Condeescu vine să anunțe că putem merge la Sfat, căci începe despuierea votului. Când urcăm scările, în mijlocul unei emoțiuni de nedescris, ni se anunță că prin 86 de voturi contra 3, plus 35 de abțineri, unirea a fost votată”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Pentru Hitler, „Balcanii începeau la Prut”. Sovieticii și „problema” Basarabiei

Ziua în care României i s-a recunoscut independenţa, dar a pierdut încă o dată o parte din Basarabia

Intrarea Armatei Române în Basarabia și propaganda bolșevică

Cum s-a ajuns la intervenția Armatei Române în Basarabia