Test de cultură generală. Când a fost inventată matematica?

Matematica stă la baza tuturor științelor și a evoluat enorm de la momentul în care oamenii au început să numere. Dar când a fost inventată matematica?

Când a fost inventată matematica? Răspunsul este complicat, deoarece matematica abstractă este considerată diferită de simplul act de a număra, deși număratul este fundamentul matematicii, și pentru că multe ramuri avansate, cum ar fi calculul diferențial, au fost dezvoltate abia în ultimele câteva sute de ani.

Oamenii nu ar fi putut stăpâni concepte matematice complexe și abstracte fără să învețe mai întâi să numere, iar dovezile sugerează că specia noastră făcea asta de zeci de mii de ani.

Când a fost inventată matematica? Povestea începe cu foarte mult timp în urmă

Osul Ishango, descoperit în regiunea Congo, din Africa, indică faptul că Homo sapiens făceau „semne de numărare”, un tip de înregistrare a cantităților, încă de acum cel puțin 20.000 de ani. Acest os lung de circa 10 centimetri, probabil provenind de la un babuin sau de la un râs, a fost descoperit în anii 1950. Cercetătorii cred că zecile de crestături paralele de pe suprafața sa reprezintă o numărătoare, poate a unui obiect necunoscut. În 1970, arheologul Alexander Marshack a susținut că osul ar fi, de fapt, un calendar lunar de șase luni.

Există și osul Lebombo, găsit în sudul Africii în anii 1970, vechi de aproximativ 43.000 de ani. Acesta este, de asemenea, acoperit cu crestături și ar fi putut reprezenta un calendar lunar de 29 de zile sau un ciclu menstrual uman.

Istoricul danez al matematicii Jens Høyrup a declarat pentru Live Science că originile foarte vechi ale numărării nu vor putea fi niciodată cunoscute cu exactitate, dar că este posibil ca ele să fi fost inspirate de observațiile cerului nopții, făcute de Homo sapiens înainte ca aceștia să părăsească Africa.

„Pe atunci nu exista lumină artificială, doar focurile din peșteri. Și când nu ai poluare luminoasă, luna și stelele sunt un spectacol uimitor”, a spus el.

Sumerienii și scrierea cuneiformă

Următorul pas major în matematică a venit odată cu vechii sumerieni, care sunt creditați, poate nu întâmplător, și cu inventarea scrierii cuneiforme, cel mai vechi sistem de scriere cunoscut.

Sumerienii au fost una dintre primele civilizații din Mesopotamia, iar orașele lor au înflorit în sudul actualului Irak între aproximativ 4500 și 1900 î.Hr. Printre contribuțiile lor esențiale se numără sistemul numeric scris pe tăblițe de lut în semne cuneiforme și sistemul sexagesimal (bazat pe numărul 60), pe care încă îl folosim în trigonometrie, navigație și măsurarea timpului.

Matematica, spre deosebire de simpla numărare, este studiul modelelor și relațiilor prin raționament logic și concepte abstracte. Sumerienii au dezvoltat conceptele de aritmetică (inclusiv tabele de înmulțire și împărțire) și algebră, unde cantitățile necunoscute erau reprezentate prin simboluri. De asemenea, au creat formule pentru a calcula ariile triunghiurilor, dreptunghiurilor și ale formelor neregulate, folosindu-le pentru a măsura terenuri și a proiecta sisteme de irigații.

Matematicianul Duncan Melville, de la Universitatea St. Lawrence (SUA), a declarat că aceste progrese au fost determinate de nevoile birocratice ale sumerienilor.

„Cei care țineau evidența trebuiau să știe nu doar ce intra sau ieșea din depozitele lor, ci și cât sau câte”, a spus el. Sumerienii foloseau notații matematice diferite în funcție de ceea ce măsurau, iar scribii conversau între aceste sisteme atunci când, de exemplu, calculau suprafața unui câmp. „În felul acesta vedem începuturile aritmeticii și ale geometriei computaționale”, a adăugat el.

Când a fost inventată matematica modernă?

Pe lângă contribuțiile sumerienilor și ale succesorilor lor mesopotamieni, în special babilonienii, cunoștințele și inovațiile matematice timpurii au apărut și în Egiptul antic, Grecia, India, China și, mai târziu, în civilizația islamică.

Matematica a înflorit în Europa modernă timpurie, unde doi oameni de știință au revendicat simultan invenția calculului diferențial și integral, o metodă de a determina aria geometrică delimitată de orice curbă și un pas esențial care stă la baza ingineriei și științei moderne. Unul a fost Isaac Newton, care a susținut că a inventat calculul pentru lucrarea sa din 1687 „Principia Mathematica” (deși el numea această metodă „metoda fluxiunilor”), iar celălalt a fost polimatul german Gottfried Wilhelm Leibniz, care publicase deja un sistem matematic al diferențialelor și integralelor. (Notația lui Leibniz este folosită și astăzi.)

Cei doi și susținătorii lor au purtat o dispută aprigă legată de cine merită recunoașterea pentru invenție, inclusiv acuzații că Leibniz ar fi avut acces la manuscrisul nepublicat al lui Newton. Dar istoricii sunt de acord astăzi că cei doi au dezvoltat independent calculul.

Vă recomandăm să citiți și:

Vânătorii-culegători ar fi practicat metalurgia cu 11.000 de ani în urmă

Mormintele antice din Anatolia răstoarnă ce s-a crezut până acum despre societățile complexe

Rămășițele primului oraș din epoca colonială din Ecuador au fost descoperite

SOS – 3 puncte, 3 linii, 3 puncte. În urmă cu 153 de ani a murit inventatorul codului Morse