Test de cultură generală. Ce era fluierul aztec al morții?

Ce era fluierul aztec al morții? Sub străzile aglomerate ale orașului Mexico City se ascund ruinele templelor aztece, unde odinioară aveau loc ritualuri sângeroase de sacrificiu uman, menite să îmbuneze zeii.

La sfârșitul anilor ’90, în timpul săpăturilor efectuate într-un templu circular dedicat zeului vântului Ehecatl, arheologii au descoperit rămășițele unui tânăr de aproximativ 20 de ani, decapitat și așezat în poziție ghemuită la baza scărilor principale. Însă ceea ce a făcut această descoperire cu adevărat remarcabilă a fost faptul că scheletul ținea în mâini câte un instrument muzical din ceramică, două fluiere mici, decorate cu chipuri înfiorătoare, în formă de craniu.

Imaginea de pe instrumente îl înfățișa pe Mictlantecuhtli, zeul aztec al morții și al lumii subpământene. Astfel a început fascinația lumii moderne pentru ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „fluierul aztec al morții”.

Ce era fluierul aztec al morții?

Astăzi, nenumărate articole susțin că aceste fluiere emiteau sunete terifiante, asemănătoare țipetelor umane, folosite fie pentru a-i înspăimânta pe dușmani în luptă, fie pentru a imita agonia victimelor sacrificate cărora li se smulgeau inimile din piept. Există chiar și un clip celebru în care regretatul muzician indigen Xavier Yxayotl produce sunete înfiorătoare folosind o replică mărită a fluierului.

Totuși, adevărul, avertizează specialiștii, este că știm foarte puține lucruri despre modul în care aztecii foloseau aceste instrumente sau cum sunau ele cu adevărat atunci când erau folosite de preoți sau muzicieni azteci. Ce putem afirma cu un anumit grad de certitudine este că aceste fluiere aveau o semnificație ritualică, poate fiind folosite pentru a călăuzi sufletele morților în lumea de dincolo, scrie HowStuffWorks.

O lecție de istorie

Când conchistadorii spanioli, conduși de Hernán Cortés, au înfruntat imperiul aztec în 1521, au relatat că războinicii foloseau tobe, cochilii de scoici și alte instrumente muzicale în timpul bătăliilor, fie pentru a comunica, fie pentru a crea confuzie și teroare în rândul inamicilor. Călugărul spaniol Tomás de Torquemada a scris că un general aztec „purta o tobă pe umeri pe care o bătea la începutul luptei, în timp ce alții suflau în trâmbițe mari din scoici”.

Dar ce putem spune despre afirmația, repetată de Yxayotl și alții, conform căreia aztecii ar fi înspăimântat armatele adverse cu sute de fluiere ale morții sunând simultan?

„Nu avem nicio dovadă, dar e o posibilitate. Până în prezent, nu am descoperit schelete de războinici azteci care să poarte un astfel de fluier în jurul gâtului. Deocamdată, pare să fi fost mai degrabă un instrument ritualic”, spune muzico-arheologul Arnd Adje Both.

Un alt argument care slăbește teoria utilizării lor pe câmpul de luptă este dimensiunea. Fluierele originale găsite la templul din Mexico City au mai puțin de 5 centimetri lungime, mult mai mici decât replicile moderne folosite de interpreți ca Yxayotl. În consecință, sunetul lor este mai slab și nu are intensitatea terifiantă a versiunilor supradimensionate din zilele noastre.

Vă recomandăm să citiți și:

De ce iubim sportul? Răspunsul se regăsește în Antichitate

În urmă cu peste 19 secole era inaugurată Columna lui Traian

O societate antică din Anzi folosea halucinogene pentru a stabili ordinea socială, sugerează noi descoperiri

O fosilă veche de 2,6 milioane de ani din Japonia a dezvăluit o specie „extrem de rară”