Cum era să ajungă marxist unul dintre cei mai înverșunați anti-comuniști. „Am alunecat deodată de pe culmile metafizicei în mlaștinile marxismului”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Lecturile filozofice pot avea și efecte negative asupra minților crude, aceasta a fost și experiența prin care a trecut Constantin Argetoianu. Încă din anii liceului a audiat cursurile filozofice pe care le ținea Titu Maiorescu la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cursurile și apoi lecturile aveau să îi tulbure mintea tânărului Argetoianu. Dar se putea și mai rău. La un moment dat, a descoperit lecturile socialiste și bineînțeles pe Karl Marx, iar Argetoianu a fost la un pas să pice în capcana în care au căzut mulți. S-a trezit în ultimul moment din „vrăjile” marxismului înainte ca acestea să ii distrugă viața. E drept, până la urmă, comuniștii l-au omorât cu mâna lor.

Cursurile de istoria filozofiei pe care Titu Maiorescu le susținea la sfârșitul secolului al XIX-lea la Universitatea din București i-au tulburat rațiunea tânărului Constantin Argetoianu.

„Mă socoteam filozof şi toate puterile creierului meu, otrăvit de metafizică, nu se mai încordau decât în căutarea `unui sistem` care să le facă marț pe toate”, își aducea aminte viitorul om politic.

Drumul de la filozofie la marxism

Culmea este că „trezirea” din starea filozofică în care căzuse a venit din lecturile socialiste care aveau să îi învenineze mintea. Cărțile scrise de Émile de Laveleye și Karl Marx l-au aruncat pe Argetoianu pe un nou drum.

„Din fericire pentru mine – menționa Argetoianu – această pasiune filozofică nu m-a ținut decât vreo doi ani și deja la sfârșitul primului an paroxismul începuse să scadă. Prima lovitură i-a dat-o volumul galben intitulat `Istoria Socialismului`, de Laveleye, şi pe care l-am întâlnit întâmplator în librăria lui Haimann, în goana mea după cele mai noi lucrări asupra `voinței`, asupra `memoriei`, asupra `personalității` şi asupra tuturor teoriilor care alcătuiau în acea epocă de aur a `metodelor științifice` ghiveciul psihologico-metafizic.

A fost o adevărată revelație și pe pasia mea filozofică s-a altoit o pasie nouă, pasia teoretico-socialistă. Romanul lui Lassalle m-a împins spre evanghelia lui Karl Marx, despre teoriile căruia, ca și despre ale lui Engels, n-am luat cunoștință la început decât prin comentariile altora”.

„Cu cultura mea filozofică de puțoi închipuit, am alunecat deodată de pe culmile metafizicei în mlaștinile marxismului”

Marea problemă la acel moment era că opera de căpătâi a lui Marx lipsea din România. După îndelungate eforturi, Argetoianu a pus mână pe un volum scris de Marx. L-a citit și l-a recitit, l-a mistuit și a alunecat de pe culmile metafizice în mlaștinile marxismului.

„Am căutat – nota Constantin Argetoianu – în zadar în toate librăriile din Bucureşti opera de căpetenie a `Profetului`, `Das Kapital`, şi negăsind-o m-am hotărât să o comand prin simpaticul Haimann. N-a fost ușor, căci limba tehnică germană fiindu-mi puţin familiară voiam numaidecât o traducere franceză, şi Haimann de-abia a găsit una în cataloagele lui. Nu știu pentru ce i-a trebuit vreo două luni ca să mi-o aducă. În fine, mi-a sosit un volum enorm, cu dimensiuni de ceaslov.

Opera Maestrului transpusă într-o franțuzească greoaie, tipărită urât cu litere mărunte, pe două coloane, indigestă şi soporifică, cu toate legile economice puse în formule, m-a încântat și am înghițit capitol după capitol cu emoția și cu nerăbdarea cu care generațiile moderne citesc romanele polițiste.

Am citit, am recitit şi am recitit încă o dată searbădul complex de fantastice paradoxuri dospite în aluatul unui raționalism ştiinţific, menite să seducă spiritele închise adevărurilor eterne. Cu cultura mea filozofică de puțoi închipuit, ce socotea că pusese degetul pe buricul Universului, fiindcă răsfoise o sută de volume fără să le mistuiască, am alunecat deodată de pe culmile metafizicei în mlaștinile marxismului”.

„Fericiți cei care au comis numai asemenea greșeli!”

Ca și cum toate acestea nu ar fi fost îndeajuns, tânărul Constantin Argetoianu s-a apucat să traducă cartea lui Marx în limba română, „pentru luminarea poporului”. Spre norocul lui, nu a terminat niciodată ce și-a propus.

„Seara la luminare am început să traduc pe romanește `Das Kapital` (recte Le Capital!), pentru mântuirea poporului meu. N-am ajuns niciodată până la capăt cu această traducere, fiindcă ca un adevărat revoluționar lucram numai seara pe furiș. Am plecat cu manuscrisul la Paris şi manuscris a rămas. L-am păstrat printre hârtiile mele ca o dovadă a greșelilor de tinerețe. Fericiți cei care au comis numai asemenea greșeli!”, preciza Constantin Argetoianu.

Lecturile socialiste nu au rămas doar la stadiul de lecturi, ci pentru o scură vreme le-a transpus și în gesturi politice la adresa regelui Carol I.

„Mă luam aşa de în serios în dubla mea calitate de filozof şi de socialist – își aducea aminte Argetoianu –, încât, de câte ori întâlneam pe Regele Carol în trăsură, îmi îndesam pălăria sau căciula cu putere pe cap. Regele Carol, văzându-mă că duc mâinile la cap, socotea probabil că vreau să-l salut și-mi surâdea ducând două degete la chipiu şi cum trăsura lui trecea n-avea vreme să vadă manifestația mea şi să se îngrozească”.

Părinții și examenul de bacalaureat l-au trezit la timp pe Argetoianu din coșmarul socialist în care căzuse, iar de-a lungul carierii sale politice s-a manifestat ca unul dintre cei mai mari adversari ai comuniștilor. După ce au venit la putere, comuniști nu l-au uitat și iertat și l-au aruncat, fără să fie judecat, în temnițe, unde avea să și moară.

Vă recomandăm să citiți și:

Rolul României în Al Doilea Război Mondial. Cum am pierdut Basarabia şi Bucovina

Churchill, Rommel și bătălia pentru Tobruk

Dramă la examenul de bacalaureat din 1888. „A vrut să se ucidă”

Prestigiul său a fost nemaiîntâlnit în perioada Renascentistă. El a scris primul tratat modern de politică