Ce mâncau grecii antici? Mâncarea Greciei antice era, în multe privințe, asemănătoare cu ceea ce consumăm astăzi, însă lipseau numeroase ingrediente care au devenit esențiale în bucătăria grecească modernă.
De exemplu, roșiile, ardeii, cartofii și bananele au ajuns în Grecia abia după descoperirea Americilor, în secolul al XV-lea, întrucât de acolo provin aceste alimente. De asemenea, lămâile, portocalele, vinetele și orezul au fost introduse mai târziu.
Ce mâncau grecii antici? Grecii antici aveau o dietă variată, bazată în principal pe legume, fructe și leguminoase. Fiind o țară cu ieșire la mare și numeroase insule, peștele și fructele de mare erau componente importante ale alimentației. Creșterea animalelor și vânătoarea completau dieta cu carne și vânat, însă consumarea acestora depindea de zona în care locuia familia și de resursele materiale de care dispunea.
Mesele obișnuite ale grecilor din Antichitate includeau aceste alimente în diferite proporții la micul dejun, prânz și cină, preparate prin diverse metode culinare pentru a obține gusturi și aspecte variate.
Bucătăria greacă antică era caracterizată de simplitate, reflectând greutățile agriculturii. Dieta era construită pe triada mediteraneană: grâu, ulei de măsline și vin, iar celelalte alimente reflectau disponibilitatea locală. Unele rețete din acea perioadă s-au păstrat și sunt cunoscute și astăzi.
Legumele erau consumate sub formă de supe, fierte sau pasate și erau asezonate cu ulei de măsline, oțet, ierburi aromatice sau garon, un tip de sos de pește. În orașe, unde legumele proaspete erau mai scumpe, familiile mai sărace recurgeau adesea la leguminoase uscate și ghindă de stejar pentru a-și asigura hrana de bază.
Printre rădăcinoasele și tuberculii consumați frecvent se numărau ridichile, napii și morcovii. Din categoria legumelor cu frunze sau pentru salată, grecii antici consumau salată romană, creson, rucola și varză. Dintre legumele bulboase și cu tulpini, cele mai comune erau sparanghelul, cardonul (ruda anghinarei), țelina, feniculul, usturoiul și prazul.
Cerealele reprezentau elementul de bază al dietei. Cele mai importante două erau grâul și orzul. Dintre acestea, orzul era preferat pentru pâine, deoarece era mai ușor de cultivat, în special în regiunile Greciei cu climă mediteraneană. Înainte de a fi măcinat, orzul era adesea prăjit, rezultând o făină mai grunjoasă. Grâul era înmuiat în apă, apoi era transformat fie într-o fiertură (terci), fie era măcinat pentru a produce lipii sau pâini. De asemenea, se folosea frecvent și alacul (spelta), o altă cereală străveche, explică The Spruce Eats.
Oamenii din cultura Xiaohe aveau o tradiție funerară unică în China Antică
Un tezaur viking, vechi de 1.000 de ani, conține un pandantiv care ar putea fi ciocanul lui Thor
Misterul copilului cu ochi albaștri, îngropat acum 1.350 de ani alături de comori rare în Bavaria
O brățară vikingă din aur împletit a fost descoperită cu detectorul de metale