Două fosile de pterozaur cu aripi rupte rezolvă un mister vechi de secole

Un nou studiu a analizat două fosile de pui de pterozaur cu aripi rupte, victime ale unei furtuni violente. Aceste rămășițe, supranumite Lucky și Lucky II, ajută acum la rezolvarea unui mister paleontologic.

În urmă cu 150 de milioane de ani, cele două creaturi fragile nu au reușit să scape din calea unei furtuni puternice. Două fosile de pui de pterozaur cu aripi rupte arată că organisme mici și delicate au existat în era Mezozoică, deși astfel de fosile rareori supraviețuiesc până în prezent.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

„Din când în când însă, natura reușește să conserve chiar și cele mai fragile viețuitoare ale acelor lumi pierdute”, notează cercetătorii.

Un detaliu intrigant este faptul că în calcarele de la Solnhofen, sudul Germaniei, s-au descoperit doar pui de pterozauri, nu și exemplare adulte. Acest tipar contrazicea până acum ideile paleontologilor, întrucât organismele mari se fosilizează de obicei mai ușor decât cele mici.

O conservare foarte rară

Noul studiu, publicat în Current Biology de către o echipă de la Universitatea din Leicester (Anglia), arată că Lucky și Lucky II dețin cheia acestui mister. Solnhofen este celebru pentru fosilele „mici, foarte tinere și perfect conservate”, iar explicația se află chiar în modul în care aceste animale au murit.

Pterozaurii aveau schelete extrem de fragile și ușoare, ceea ce face conservarea lor o raritate. Lucky și Lucky II, cu anvergura aripilor de mai puțin de 20 cm, cei mai mici pterozauri Pterodactylus descoperiți vreodată, au fost păstrați intact. Analizele au arătat că ambii prezentau aceeași fractură oblică la humerus, pe aripa dreaptă, semn că o forță puternică de torsiune, cel mai probabil o rafală violentă de vânt, le-a provocat moartea, scrie Interesting Engineering.

Ce putem învăța de la două fosile de pui de pterozaur cu aripi rupte?

Prea tineri ca să zboare și să scape din furtună, au fost aruncați în lagună, unde condițiile au favorizat conservarea lor. Alți pui găsiți în aceeași zonă nu prezentau urme de traumă, dar și ei au fost surprinși de furtuni și înecați. Această descoperire arată de ce micile fosile din Solnhofen sunt atât de bine păstrate.

Contrar ipotezelor mai vechi, ecosistemul lagunei nu era dominat de pterozauri mici. Adulții, mai rezistenți la furtuni, au murit și ei, dar cadavrele lor au plutit zile sau săptămâni, dezmembrate de apă, motiv pentru care fosilele lor au supraviețuit doar fragmentar. Mulți dintre ei nici măcar nu trăiau în lagună, ci pe insulele apropiate, fiind prinși de furtuni în timpul migrațiilor sau al hrănirii.

„Mi s-a oprit inima când am văzut că Lucky I și Lucky II aveau aceleași leziuni. Era dovada clară a felului în care au murit”, a mărturisit coautorul studiului, dr. David Unwin. Descoperirea răstoarnă concepții vechi de secole despre pterozauri și despre ecosistemele lagunei Solnhofen.

Vă recomandăm să citiți și:

Un nou studiu dezvăluie „migrațiile ascunse” ale umanității din Africa

Mormânt pre-incaș cu rămășițe vechi de 1.000 de ani, descoperit de muncitorii care săpau la o rețea de gaz

„Camera craniilor” de la Universitatea din Edinburgh dezvăluie o istorie neplăcută

Test de cultură generală. Ce mâncau gladiatorii?