Un nou studiu dezvăluie „migrațiile ascunse” ale umanității din Africa

Un nou studiu sugerează că pământul îngropat sub ape ar putea ascunde indicii importante despre migrațiile antice ale oamenilor din Africa.

Deși Atlantida este un subiect favorit al pseudoarheologilor, ea rămâne o ficțiune – nici măcar un mit autentic. Totuși, există dovezi clare ale unor orașe și așezări antice care au fost cândva prospere, dar care astăzi se află sub apă, precum Atlit Yam (Israel) sau Thonis-Heracleion (Egipt).

• Erwin Schrödinger și „pisica” care a schimbat fizica: povestea unui laureat Nobel exilat de naziști
• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”

Profesorul Jerome Dobson, geograf la Universitatea din Kansas, a denumit aceste regiuni subacvatice – care odinioară găzduiau așezări umane – „aquaterra”.

El consideră că aceste zone ar putea reprezenta adevărate mine de aur arheologice, capabile să ofere perspective noi asupra istoriei timpurii a umanității și a migrațiilor inițiale ale oamenilor din și spre Africa.

Nivelul mării a suferit variații dramatice în ultimii 120.000 de ani. În timpul ultimei glaciațiuni maxime (acum circa 20.000 de ani), nivelul mării era cu 125 de metri mai jos decât în prezent.

Dovezi clare ale unor orașe și așezări

Ca urmare, suprafața uscatului era cu 11,6% mai extinsă, ceea ce „a îmbunătățit semnificativ oportunitățile de migrație și călătorie în zonele de coastă”, afirmă cercetătorii, în jurnalul Comptes Rendus Géoscience.

Studiul și-a propus să rafineze înțelegerea actuală a coastelor antice din Orientul Mijlociu, folosind un model de ajustare isostatică glaciară (GIA) pentru a reconstrui nivelurile istorice ale mării, investigând totodată rute alternative de migrație din Africa în ultimii 30.000 de ani. Rezultatele sugerează că unele dintre aceste trasee au fost accesibile mult mai mult timp decât se credea anterior.

„Am dorit să generăm linii de coastă care să fie corecte din punct de vedere fizic și geofizic,” a explicat Dobson, potrivit IFLScience.

„Cercetătorii trebuie să utilizeze modelarea GIA deoarece simpla scădere a nivelului mării din topografie nu este suficientă – scoarța terestră se deformează efectiv sub greutatea calotelor de gheață.”

Cercetătorii au explorat mai multe posibile rute de migrație

Combinând datele modelului GIA cu dovezi ADN și arheologice, autorii au explorat mai multe posibile rute de migrație, inclusiv: traversarea prin Suez (între Marea Roșie și Marea Mediterană), Golful Aqaba (estul Peninsulei Sinai), strâmtoarea Bab el Mandeb (între Eritreea, Djibouti și Yemen) și strâmtorile Sicilia și Messina (Italia).

Echipa a raportat și posibile dovezi ale unor așezări umane în Golful Foul, identificate prin pete mari de corali, dar și indicii ale unor migrații în Valea Nilului în direcții neobișnuite: de la sud la nord și de la est la vest – contrar credinței populare.

„Implicarea captivantă a acestui studiu este că multe peisaje subacvatice pot avea relevanță arheologică, iar această cartografiere oferă cercetătorilor o șansă mai mare de a le descoperi,” a declarat Dobson.

„Sperăm ca această cercetare să permită oamenilor să vizualizeze și să exploreze peisajele care au fost expuse în timpul ultimei ere glaciare – mai ales acum 21.000 de ani.”

Studiul a fost publicat în jurnalul Comptes Rendus Géoscience.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Migrația în Uniunea Europeană a cauzat un record de populație. Câți locuitori are UE?

Teoria migrației din Paleolitic, sub semnul întrebării. Ce au descoperit acum arheologii?

Care a fost cea mai lungă migrație preistorică a omenirii? Distanța parcursă este uimitoare!

Cel mai mare urs din lume și-a început migrația, dar încotro se îndreaptă?