Ce ar putea simboliza mai bine idealul fizic masculin occidental decât gladiatorul roman? Cu trupuri sculptate și pline de mușchi, gladiatorii sunt văzuți adesea drept embleme ale perfecțiunii corporale, cel puțin așa ne-au obișnuit filmele și serialele precum Gladiator sau Spartacus. Dar ce mâncau gladiatorii?
Ce mâncau gladiatorii? În realitate, cercetările arheologice sugerează că aspectul lor fizic era departe de imaginea clasică promovată de artă sau cultura populară modernă. Abdomenul și pieptul gladiatorilor erau, cel mai probabil, acoperite de un strat vizibil de grăsime subcutanată.
Motivul? Dieta lor era încărcată în carbohidrați. Gladiatorii consumau în principal orz și fasole, într-o alimentație săracă în proteine animale. Cu alte cuvinte, meniul lor semăna mai mult cu o dietă vegetariană decât cu regimurile bogate în carne și pește asociate astăzi cu sportivii de performanță sau cu războinicii de elită, explică Atlas Obscura.
Interesant este că această dietă nu era neapărat un rezultat al statutului lor social sau economic. Deși majoritatea gladiatorilor proveneau din prizonieri de război sau condamnați, unii alegeau să revină voluntar în arenă pentru a fi plătiți, după ce perioada de „recrutare” inițială se încheia.
Astfel, deși statutul lor era considerat unul inferior, dieta bazată pe carbohidrați nu era doar o metodă de economisire. Conform unei echipe de cercetători austrieci, această alimentație avea un scop tactic: stratul suplimentar de grăsime oferea protecție fizică în luptă. Tăieturile erau mai puțin adânci, sângerările mai puțin periculoase, iar terminațiile nervoase erau mai bine protejate. În plus, spectacolul era mai dramatic: sângele curgea, dar luptătorii puteau continua, pentru că rănile nu erau fatale.
Uneori, gladiatorii aveau totuși ocazia să guste din bucate fastuoase. Jocurile din arenă erau adesea deschise cu banchete grandioase oferite de elitele romane, la care puteau fi invitați și luptătorii. Istoricul Liviu, din secolul I î.Hr., descrie aceste ospețe drept spectacole în sine, cu animale sacrificate, atleți și cai celebri, totul organizat cu mare fast.
Totuși, nu toți gladiatorii aveau parte de astfel de mese festive. Unii erau aduși la finalul banchetelor drept divertisment sângeros. Filozoful grec Nicolaus din Damasc nota în lucrarea sa „Athletica” că, atunci când oaspeții erau „sătui de mâncare și băutură, gazdele chemau gladiatorii. Iar când unul dintre ei era înjunghiat mortal, stăpânii aplaudau cu încântare”.
Neanderthalienii au suferit un colaps catastrofal în urmă cu 110.000 de ani
O nouă analiză confirmă vârsta celor mai vechi urme umane din America de Nord
Un sit funerar viking spectaculos a fost descoperit în Danemarca