Grecii și romanii antici știau un lucru despre Pământ pe care mulți oameni astăzi îl ignoră

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Oamenii sunt conștienți de schimbările climatice de mii de ani, le-au observat, discutat și chiar s-au temut de ele. Încă din secolul al IV-lea î.Hr., grecii antici și romanii știau că clima se modifică în timp și că activitatea umană o poate influența. Ei se îngrijorau de efectele acestor schimbări atât asupra indivizilor, cât și asupra societății.

Grecii antici și romanii știau de schimbările climatice. Scriitorul grec Teofrast din Eresos (aprox. 372-282 î.Hr.), discipol al lui Aristotel, este considerat autorul celei mai vechi mențiuni despre schimbările climatice. În tratatul „Despre vânturi”, el observa că locuitorii din Creta remarcau o transformare a climei de-a lungul secolelor: iernile deveniseră mai lungi și mai reci, iar munții, cândva cultivați și locuiți, nu mai dădeau roade.

Deși nu este clar cât de precisă era relatarea sa, studiile moderne confirmă că, între anii 8000 și 600 î.Hr., Creta a trecut prin mai multe alternanțe climatice, de la umed și cald la uscat și cald, apoi rece și umed. Pe vremea lui Teofrast, clima era relativ caldă și uscată. Observația lui arată că informațiile despre schimbările climatice erau transmise de la o generație la alta, iar unii oameni din Antichitate chiar intuiau că activitatea umană poate influența clima.

Grecii antici și romanii știau de schimbările climatice și că oamenii le-ar fi putut cauza

Pliniu cel Bătrân (23-79 d.Hr.), nobil și savant roman, menționa în lucrarea sa „Istoria naturală” exemple de modificări climatice provocate de oameni. El descria cum, în regiunea Larisa din Tesalia, scurgerea unui lac a făcut ca zona să devină mai rece, afectând culturile de măslini și de viță-de-vie. Pliniu nota și alte cazuri similare: la Aenos, devierea unui râu a dus la încălzirea locală, iar în Philippi, drenarea terenurilor cultivate a schimbat climatul.

Și alți autori romani erau conștienți că vremea și clima nu rămân neschimbate. Columella (activ în jurul anului 50 d.Hr.) scria în tratatul „Despre agricultură” că mulți înaintea lui observaseră modificări climatice pe termen lung. El îl cita pe Saserna, care notase că regiunile prea reci pentru viță-de-vie sau măslini deveniseră fertile, datorită „domolirii frigului”. Totuși, Saserna punea aceste schimbări pe seama mișcării Pământului și a „poziției cerului”, nu pe seama oamenilor.

Mulți scriitori antici au condamnat degradarea mediului. Pliniu cel Bătrân se plângea că „pângărim râurile, aerul și elementele naturii, transformând sursa vieții într-un mijloc al distrugerii ei”. Chiar dacă nu legau întotdeauna poluarea de schimbările climatice, grecii și romanii înțelegeau că un mediu murdar duce la boli și suferință, scrie Phys.org.

Temeri vechi de mii de ani

Medicul Galen (129-216 d.Hr.) avertiza că râul Tibru era atât de poluat încât peștii de acolo deveniseră toxici, dar oamenii îi mâncau oricum, îmbolnăvindu-se. Printre cauze se numărau deșeurile și apele uzate.

Unii conducători au încercat să remedieze situația. Împăratul roman Nerva (96-98 d.Hr.) a inițiat lucrări de curățare care au făcut orașul mai „curat” și aerul „mai pur”, după cum nota Frontinus.

Textele antice grecești și romane arată că oamenii se gândeau serios la efectele activităților umane asupra mediului. Ei știau că terenurile fertile puteau deveni sterpe din cauza neglijenței și că distrugerea naturii se răsfrânge inevitabil asupra sănătății și prosperității umane.

Chiar dacă înțelegerea lor despre legătura dintre om și climă era limitată în comparație cu cea de azi, grecii și romanii înțeleseseră deja esențialul: dacă rănim mediul, ne rănim pe noi înșine.

Vă recomandăm să citiți și:

Misterioasele structuri din adâncul Pământului pot alimenta erupții vulcanice devastatoare

O tradiție de aproape un secol din SUA se confruntă cu provocări fără precedent

Topirea gheții din Antarctica de Est alarmează oamenii de știință

Viața a existat în Oceanul Arctic chiar și în erele glaciare, a descoperit o echipă internațională de cercetători