Modelele climatice sunt printre cele mai complexe instrumente științifice, simulând simultan interacțiunile dintre atmosferă și oceane pe supercomputere uriașe.
Criticii susțin că incertitudinile lor le fac inutile pentru a înțelege prezentul sau viitorul climatic, însă istoria arată contrariul: primele modele, dezvoltate în anii 1960, au prezis corect schimbările pe care le observăm astăzi.
Un rol central l-a avut Syukuro Manabe, climatolog distins în 2021 cu Premiul Nobel pentru Fizică. Modelele sale, dezvoltate la Geophysical Fluid Dynamics Laboratory din New Jersey, au pus bazele predicțiilor moderne și au oferit primele confirmări ale efectelor emisiilor de dioxid de carbon, potrivit Phys.org.
În 1967, Manabe a demonstrat cu un model simplu că dublarea concentrației de dioxid de carbon în atmosferă ar duce la o încălzire de circa 3 grade Celsius. Estimarea rămâne valabilă și astăzi: lumea a ajuns la jumătatea drumului spre dublarea concentrațiilor, iar temperaturile au crescut deja cu 1,2 grade Celsius.
Un rezultat neașteptat al modelului a fost răcirea stratosferei, stratul aflat între 12 și 50 km altitudine. Creșterea concentrației de dioxid de carbon determină suprafața să rețină mai multă căldură, dar favorizează pierderea acesteia din stratosferă. Măsurătorile prin satelit au confirmat ulterior această „amprentă” unică a încălzirii cauzate de gaze cu efect de seră.
În 1975, Manabe a arătat că zona Arctică se încălzește de două-trei ori mai mult decât restul globului, fenomen confirmat de observațiile recente. Rezultatul vizibil: topirea accelerată a gheții marine.
Împreună cu oceanograful Kirk Bryan, Manabe a dezvoltat în anii 1970 primul model atmosferă-ocean. Simulările lor au arătat că uscatul se încălzește cu circa 50% mai mult decât oceanele, un efect comparabil cu diferența dintre o suprafață uscată și una umedă expuse la Soare. Acest contrast are consecințe directe asupra vieții umane, având în vedere că majoritatea populației trăiește pe uscat.
Modelele lui Manabe au mai prezis că Oceanul de Sud se încălzește lent, deoarece vânturile puternice scot la suprafață ape adânci, încă reci. Observațiile moderne confirmă această întârziere, care maschează parțial efectele încălzirii globale.
Deși perfectibile, modelele climatice au reușit să surprindă tendințele majore încă de la început. Predicțiile lui Manabe s-au dovedit esențiale pentru a înțelege prezentul și pentru a anticipa viitorul climatic al planetei.
Încălzirea globală micșorează ghețarii de la un an la altul
Încălzirea globală a dublat riscul de ploi extreme și inundații în țările europene
„Încălzirea globală record ar trebui să dea fiori”, a spus șeful ONU