Descoperire arheologică fabuloasă: Scoicile care cântau acum 6.000 de ani

În nord-estul Spaniei, în regiunea Cataloniei, o serie de scoici masive, vechi de aproximativ 6.000 de ani, pun sub semnul întrebării felul în care ne imaginăm viața comunităților neolitice. Mult timp, aceste conch shell, cochiliile unei specii aproape dispărute de melci marini, au fost considerate simple obiecte ritualice sau podoabe naturale recuperate de oamenii epocii. Dar un nou studiu arheologic sugerează că ele aveau, de fapt, o funcție mult mai spectaculoasă: erau folosite asemenea unor trompete capabile să transmită mesaje la distanță și chiar să producă melodii, scrie smithsonianmag.com.

Descoperirea aparține cercetătorilor Miquel López-García și Margarita Díaz-Andreu, de la Universitatea din Barcelona, care au publicat rezultatele la începutul decembrie a.c., în revista Antiquity. În urma analizelor, cei doi au ajuns la concluzia că aceste scoici nu erau întâmplător modificate: vârfurile lor erau îndepărtate deliberat pentru a crea un orificiu prin care se putea sufla, exact ca la instrumentele de alamă moderne.

• Fructul călugărului: dulceață fără zahăr, cu o istorie surprinzătoare
• Un mic dinozaur bizar schimbă tot ce știam despre evoluție

„Este uimitor că un corp animal, modificat minim, poate produce un sunet atât de recognoscibil”, spune López-García. „Cel mai apropiat instrument modern ca timbru ar fi cornul francez.”

Trompete preistorice care atingeau 100 de decibeli

Dintre cele 12 scoici analizate, opt sunt încă funcționale. Când cercetătorul a suflat în ele pentru prima dată, rezultatul a fost surprinzător: un sunet stabil, puternic, care depășea 100 de decibeli, aproximativ cât o mașină de tuns iarba. Un astfel de sunet ar fi putut străbate cu ușurință câmpurile cultivate ale Cataloniei neolitice, o regiune dens populată la acea vreme și în care activitățile agricole și miniere erau comune. Scoicile, spun autorii studiului, ar fi putut servi drept semnale pentru coordonarea comunităților aflate la distanță, pentru avertizări sau pentru organizarea muncilor sezo­niere.

„Trompetele din scoici aveau capacitatea de a produce sunete intense și ar fi fost extrem de eficiente pentru comunicarea la distanță”, explică López-García.

Dar comunicarea nu era singura lor utilizare…Cei doi cercetători au vrut însă să afle dacă aceste obiecte puteau fi mai mult decât simple semnale sonore, așa că au analizat „seria armonică” produsă de scoici și le-au testat potențialul muzical, descoperind astfel că scoicile puteau să cânte. Prin tehnici diferite de suflat, prin modularea buzelor și chiar prin plasarea mâinii în deschiderea scoicii, interpretul putea modifica intensitatea, timbrul și chiar înălțimea sunetului. Cu alte cuvinte, aceste instrumente primitive erau capabile să producă nu doar tonuri fixe, ci și variații melodice.

„Nu putem exclude posibilitatea ca scoicile să fi fost folosite și pentru expresie muzicală”, spune Díaz-Andreu.

Odată cu această descoperire apare și întrebarea dacă nu cumva este posibil ca primele forme de muzică instrumentală din Europa să fi fost create cu ajutorul fluierelor sau tobelor, ci cu acela al scoicilor marine transformate ingenios.

Dar, conform publicației citate, utilizarea scoicilor ca instrumente nu este izolată, deoarece descoperiri similare există în Franța, acolo unde o trompetă din scoică, veche de 17.000 de ani, a fost utilizată la cântat, cu succes chiar, în 2021. În America Centrală, unde civilizația Maya folosea scoici în ritualuri și ceremonii încă din secolul al III-lea, sau în lumea polineziană, unde scoicile sunt și astăzi instrumente ceremoniale.

În toate culturile unde au fost folosite, scoicile produc sunet prin același mecanism: aerul pus în vibrație de buze generează un ton, iar forma internă a cochiliei îl amplifică și îl modifică. Acest procedeu reprezintă, practic, o versiune arhaică a modului în care funcționează instrumentele moderne de alamă. Totuși, în comparație cu exemplarele din alte regiuni ale lumii, scoicile catalane au primit relativ puțină atenție academică. Tocmai de aceea, studiul cercetătorilor Díaz-Andreu și López-García este considerat revoluționar, demonstrând că oamenii neolitici din această parte a Europei, pe lângă faptul că se ocupau, așa cum am menționat deja, cu agricultura și mineritul, erau inclusiv inovatori în domeniul comunicării și, posibil, al muzicii.

În concluzie, descoperirea celor 12 trompete din scoică din Catalonia arată că aceste obiecte nu erau simple unelte sonore, ci instrumente cu rol esențial în modul în care comunitățile neolitice își organizau spațiul și comunicarea. Nivelul ridicat de intensitate acustică sugerează o funcție clară în transmiterea semnalelor pe distanțe mari, iar posibilitatea de a genera variații expresive indică și utilizări muzicale, iar frecvențele neobișnuit de înalte și selecția atentă a cochiliilor conturează imaginea unor instrumente care influențau atât activitățile practice, cât și dinamica socială a epocii.

Surse:

https://www.theguardian.com/science/2025/dec/02/neolithic-conch-like-shell-spain-catalonia-discovery-musical-instruments

https://www.smithsonianmag.com/smart-news/archaeologists-say-these-conch-shells-may-have-been-used-as-early-musical-instruments-6000-years-ago-180987786/

https://www.cambridge.org/core/journals/antiquity/article/signalling-and-musicmaking-interpreting-the-neolithic-shell-trumpets-of-catalonia-spain/84EE0A2A9B8C1C11E1C6476A4F191E01

Vă mai recomandăm să citiți și:

Arheologii au găsit o frescă cu Iisus reprezentat ca „Păstorul cel bun”

Arheologii au descoperit o necropolă romană de proporții impresionante

Arheologii au descoperit prima dovadă științifică a ciumei negre în Edinburgh

Arheologii au scos la lumină un sit ceremonial vechi de 5.500 de ani în Iordania