Scoicile trag un semnal de alarmă! Ce se întâmplă cu circulația din Atlanticul de Nord?

Scoicile trag un semnal de alarmă cu privire la instabilitatea curenților din Atlanticul de Nord. Bivalvele, adică scoicile, stridiile și midiile, înregistrează schimbările sezoniere ale mediului în cochiliile lor, devenind adevărate cronici vii ale istoriei climatice.

Scoicile trag un semnal de alarmă cu privire la instabilitatea curenților din Atlanticul de Nord. Un nou studiu asupra cochiliilor de bivalve a detectat două episoade majore de instabilitate în sistemele de circulație ale Oceanului Atlantic de Nord, sugerând că regiunea s-ar putea apropia de un punct critic ce ar putea declanșa schimbări bruște și dramatice în tiparele climatice globale.

• Test de cultură generală. De ce să nu credem niciodată „lacrimile de crocodil”?
• Cea mai mare pânză de păianjen din lume a fost găsită într-o peșteră europeană

Oceanul Atlantic de Nord găzduiește două sisteme uriașe de curenți, esențiale pentru reglarea climei. Primul este Circulația Meridională de Răsturnare a Atlanticului (AMOC), un sistem de curenți care recirculă apele oceanului. Al doilea, Girul Subpolar (SPG), este o componentă a AMOC, un uriaș vârtej rotativ de apă.

Scoicile trag un semnal de alarmă cu privire la instabilitatea curenților din Atlanticul de Nord

Într-un studiu publicat în revista Science Advances, cercetătorii au analizat 25 de seturi de date obținute din cochilii de bivalve pentru a evalua schimbările de stabilitate din Atlanticul de Nord subpolar în ultimele două secole.

Mai exact, echipa a studiat cochiliile scoicilor. Pe măsură ce acestea cresc, formează inele similare cu cele ale trunchiurilor de copaci. Analizând chimia și grosimea acestor inele, oamenii de știință pot obține date anuale extrem de precise despre condițiile din trecut ale oceanului, precum curenți, temperaturi și salinitate. Apoi, folosind metode statistice, au calculat cât timp i-a luat sistemului oceanic, în special SPG-ului, să se refacă după perturbări naturale.

Rezultatele au arătat două perioade în care curenții au devenit extrem de instabili. „Scoicile dezvăluie o destabilizare a Atlanticului de Nord la începutul secolului XX și în prezent. Rezultatele noastre evidențiază două episoade semnificative de instabilitate în Atlanticul de Nord de la anul 1800 încoace; regiunea se îndreaptă către un punct critic”, au scris cercetătorii în studiu.

Stresul care apasă asupra oceanului

Prima perioadă s-a întins între anii 1800 și 1920, cu mult înaintea unei schimbări majore documentate în circulația Atlanticului de Nord, ceea ce indică faptul că sistemul își pierdea deja echilibrul, un semn clasic al apropierii de un punct de cotitură. A doua perioadă de instabilitate a început în anii 1950 și continuă până astăzi, ceea ce arată că oceanul este la fel de instabil ca înaintea ultimei mari schimbări de circulație. Cu alte cuvinte, ne îndreptăm din nou spre un punct critic. Principalul responsabil al acestei instabilități, spun cercetătorii, este Girul Subpolar (SPG).

Ce se poate face pentru a evita colapsul acestui sistem de curenți? Vestea bună este că scoicile ne-au oferit un avertisment timpuriu: încă nu am ajuns la punctul fără întoarcere. Studiul, corelat cu alte date de monitorizare și modele climatice, poate ajuta guvernele să se pregătească pentru posibile schimbări regionale ale climei și să reducă factorii de stres care apasă asupra oceanului, scrie Phys.org.

Vă recomandăm să citiți și:

O „bulă” de apă rece sfidează încălzirea oceanelor. Care este explicația?

Primul semnal al schimbărilor climatice a fost detectat acum 130 de ani

Landour, paradisul montan sufocat de turiști și schimbările climatice

Pierdere de gheață fără precedent în Canada și Elveția