O nouă descoperire răstoarnă ce s-a știut până acum despre sacrificiile incașilor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Acum trei decenii, cercetătorii care lucrau pe vârful vulcanului Llullaillaco, situat la granița dintre Argentina și Chile, au descoperit rămășițe excepțional de bine conservate. Descoperirea a inclus corpurile mumificate a trei copii, alături de artefactele aferente.

Situl a devenit cunoscut sub numele de mormântul Capacocha, fiind asociat cu ritualul incaș cu același nume, care implica sacrificarea copiilor și a tinerelor femei.

• Adevărul din spatele „Nopţii cuţitelor lungi”, operaţiunea prin care Hilter şi-a eliminat toţi adversarii
• Cum au construit romanii drumuri atât de drepte?

Într-un studiu recent publicat în revista Archaeometry, cercetătorii s-au concentrat asupra frunzelor de coca, semințelor de manioc și boabelor de porumb găsite printre ofrandele care înconjurau o tânără îngropată (cunoscută ca La Doncella, adică Fecioara).

Combinând datarea cu radiocarbon și analiza izotopilor stabili ai acestor resturi vegetale cu durată scurtă de viață, oamenii de știință au reușit să stabilească un interval de timp mult mai precis pentru înhumare.

Datele rezultate au fost apoi comparate cu cronologia marilor evenimente religioase și politice pentru a determina dacă înmormântarea a coincis cu acestea. Analiza plasează ritualul capacocha de pe vulcanul Llullaillaco undeva între anii 1462 și 1507 d.Hr., o fereastră care se aliniază perfect cu domniile a doi împărați incași, Topa Inca și Huayna Capac.

Această cronologie sugerează că, de fapt, ceremonia ar fi avut o miză mai mare decât simpla onorare a zeilor munților, putând servi și unui scop politic. Având în vedere epoca, ambele motive par la fel de probabile.

Ceea ce a început ca un mic grup etnic s-a transformat într-un teritoriu vast, ce cuprindea o varietate remarcabilă de zone ecologice, de la coasta Pacificului până la pădurea amazoniană. Conducătorii incași au guvernat aceste ținuturi de la sfârșitul secolului al XIII-lea și până în 1572 d.Hr., când invadatorii spanioli le-au distrus statul.

Rămășițe excepțional de bine conservate

Cele mai multe cunoștințe moderne despre incași provin din cronicile invadatorilor. Din acest motiv, istoricii sunt mereu în căutare de indicii arheologice și științifice care să ofere o privire directă asupra structurilor sociale, religioase și politice ale incașilor.

În timpul unei astfel de misiuni în 1999, cercetătorii au descoperit situl funerar de pe vârful vulcanului Llullaillaco din Argentina. La o altitudine de 6.715 metri, ei au găsit rămășițele mummificate intacte ale trei copii: o fată de 14 ani, o fată de 6 ani și un băiat de 7 ani, alături de numeroase ofrande.

Testele științifice anterioare plasau ritualul undeva între 1430 și 1520 d.Hr., un interval atât de larg încât le era dificil cercetătorilor să identifice circumstanțele politice exacte. Pentru a restrânge perioada, echipa s-a orientat către plantele găsite lângă mormântul fetei de 14 ani.

Prin măsurarea izotopilor stabili de carbon, azot și oxigen din aceste resturi, oamenii de știință au reconstituit regiunile probabile de cultivare a plantelor și condițiile de mediu extinse. Au ales plante cu ciclu scurt de viață pentru datarea cu radiocarbon deoarece acestea absorb carbonul parcursul unui singur sezon de creștere, oferind o imagine extrem de precisă a anului în care a avut loc ritualul.

O strategie incașă amplă

Noile rezultate au restrâns cronologia la o fereastră mult mai mică, de doar 45 de ani (între 1462 și 1507 d.Hr.), anul 1489 d.Hr. fiind indicat de analiza statistică drept cea mai probabilă dată a sacrificiului. Deoarece perioada este acum specifică, cercetătorii pot lega ritualul de domniile a doi împărați incași preciși: Topa Inca sau fiul său, Huayna Capac. Acest lucru indică faptul că sacrificiul nu a avut loc imediat după ce incașii au cucerit zona, din moment ce ei controlau deja regiunea de câteva decenii.

Cercetătorii notează că motivele politice din spatele sacrificiului rămân plauzibile, însă nu a fost vorba despre un act singular de celebrare a unei victorii militare împotriva unui inamic. Ei sugerează că ritualurile capacocha făceau parte dintr-o strategie incașă mai amplă de consolidare a autorității asupra imperiului, promovând în același timp credințe comune și oferind un răspuns la provocările sociale sau de mediu.

De asemenea, momentul ales nu coincide cu nicio erupție vulcanică majoră sau eveniment climatic extrem, ceea ce sugerează că mormântul nu a fost doar o reacție disperată la un dezastru natural.

Această descoperire oferă o cronologie mult mai fiabilă pentru unul dintre cele mai emblematice situri rituale incașe și pentru istoria culturală a imperiului, una care trece dincolo de relatările conchistadorilor, scrie Phys.org.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce mâncau incașii? Arheologii au scos la lumină un aliment vechi de 500 de ani

Ultimele momente ale copiilor incași, sacrificați drept „soli ai zeilor”, dezvăluite cu tomografii computerizate

Un labirint subteran imens al incașilor a fost descoperit sub Cuzco

O boală eradicată în zilele noastre a fost găsită pe scheletele copiilor incași