Moleculele de pe o aripă perfect conservată dezvăluie dieta pterozaurilor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Moleculele de pe o aripă perfect conservată dezvăluie dieta pterozaurilor. Fosilele le oferă oamenilor de știință informații prețioase despre modul în care trăiau animalele preistorice, ce mâncau și chiar ce culori ar fi putut avea.

Totuși, procesul de fosilizare distruge de obicei țesuturile moi și moleculele organice înainte ca acestea să poată fi studiate. Acum, cercetătorii au reușit pentru prima dată să identifice urme de steroizi într-o aripă de pterozaur veche de 113 milioane de ani, o descoperire care explică felul în care microorganismele au contribuit la conservarea excepțională a fosilei și oferă indicii noi despre dieta pterozaurilor.

Fosila provine din Formațiunea Romualdo, din Brazilia, un sit celebru pentru numărul mare de pterozauri conservați în roci datând din Cretacicul inferior. Aceste animale aveau anverguri impresionante ale aripilor, iar fosilele lor s-au păstrat remarcabil datorită învelirii în carbonat de calciu, care a protejat inclusiv organe, țesuturi și structuri osoase extrem de fine.

O fosilă extraordinară dezvăluie noi informații despre dieta pterozaurilor

„Această fosilă este o adevărată capsulă a timpului. Nu doar că este extraordinar de bine conservată, dar, pentru prima dată, am detectat urme de steroizi într-un pterozaur, ceea ce întărește ipoteza că aceste animale se hrăneau în principal cu pești sau calmari”, a declarat profesoara Kliti Grice, de la Universitatea Curtin (Australia).

„Este și prima dată când au fost recuperate molecule dintr-o fosilă de pterozaur, oferindu-ne indicii noi despre dieta sa și demonstrând potențialul tot mai mare al paleontologiei moleculare de a dezvălui secrete ascunse de sute de milioane de ani”, a adăugat ea, citată de IFL Science.

Fosila analizată reprezintă aripa stângă a unui pterozaur și s-a conservat printr-un proces numit mineralizare în cascadă. Deoarece oasele aripilor erau goale pe interior, la fel ca cele ale păsărilor moderne, mineralele au putut pătrunde și s-au depus în interiorul lor. Cercetătorii cred că animalul a ajuns pe fundul unei ape sărace în oxigen, dar bogate în hidrogen sulfurat, condiții ideale pentru dezvoltarea bacteriilor care oxidează sulful. Aceste microorganisme au descompus țesuturile moi și grăsimile, declanșând procesul de mineralizare care a conservat structurile interne ale fosilei.

„După moartea pterozaurului și depunerea lui pe fundul mării, o combinație perfectă de procese chimice, biologice și de mediu i-a păstrat povestea în piatră. Microorganismele, inclusiv bacteriile care oxidează sulful, au început să descompună țesuturile moi și lipidele, iar acest lucru a favorizat mineralizarea corpului și conservarea lui în detalii uimitoare timp de peste 100 de milioane de ani”, a explicat Grice.

Rolul microorganismelor în conservare

Analizele au identificat biomarkeri care conțin un amestec complex de steroizi, indicând că pterozaurul se hrănea atât cu organisme marine, cât și cu pradă din mediul terestru. Totuși, semnătura chimică arată că dieta sa era dominată de pești și cefalopode, precum calmarii.

„Descoperirea întărește dovezile că microorganismele au avut un rol esențial în conservarea unor astfel de fosile. Observăm același mecanism și în alte situri paleontologice, ceea ce sugerează existența unui nou tip de condiții excepționale de fosilizare la scară globală”, a concluzionat Grice.

Rezultatele cercetării au fost publicate în revista iScience.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Ce a fost Turcul mecanic?

Ce au descoperit arheologii într-o toaletă din secolul al XVII-lea din Germania?

Test de cultură generală. Cine a desenat Liniile Nazca?

O lampă din bronz în formă de picior încălțat, veche de 1.600 de ani, ascunde simboluri creștine