Locuri din România care au dispărut de pe hartă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În România există locuri care au rămas doar în fotografii, documente și amintirile celor care au trăit acolo. Unele au fost acoperite de ape pentru construirea marilor hidrocentrale, altele au fost sacrificate pentru exploatări industriale sau demolate în timpul transformărilor urbane din perioada comunistă.

În spatele acestor schimbări au existat însă comunități întregi. Oamenii și-au părăsit casele, iar străzi, biserici, cimitire și locuri în care familiile trăiseră timp de generații au dispărut sau au devenit de nerecunoscut.

Unul dintre cele mai cunoscute astfel de locuri este Geamăna, din județul Alba, aflat în apropierea exploatării de cupru de la Roșia Poieni.

Geamăna, satul acoperit de reziduuri miniere

La sfârșitul anilor ’70, autoritățile comuniste au decis amenajarea în zonă a unui iaz de decantare pentru deșeurile provenite din exploatarea minieră. Locuitorii au fost strămutați, iar valea în care se afla satul a început să fie acoperită treptat.

Imaginea devenită simbol al locului este cea a turlei bisericii care a rămas mult timp vizibilă deasupra suprafeței iazului. Casele, grădinile și drumurile fostei comunități au fost înghițite treptat de steril.

Geamăna nu este însă, în sens administrativ, un sat dispărut complet de pe hartă. Tocmai de aceea este mai corect să spunem că vechea vatră a satului a fost în mare parte acoperită, iar comunitatea care exista acolo a fost destrămată.

Ada Kaleh, insula care a dispărut sub Dunăre

Ada Kaleh este probabil cel mai spectaculos exemplu.

Mica insulă de pe Dunăre, aflată în apropierea Orșovei, avea o populație majoritar turcă și păstra numeroase elemente ale culturii otomane. Existau o fortificație, o moschee, cafenele, mici magazine și grădini, iar insula devenise și o atracție pentru turiști.

Totul s-a schimbat odată cu construirea sistemului hidroenergetic Porțile de Fier I, proiect realizat de România și Iugoslavia. Locuitorii au fost nevoiți să plece, iar în 1970 Ada Kaleh a dispărut sub apele lacului de acumulare.

O parte dintre locuitori au rămas în România, în timp ce alții au plecat în Turcia. Comunitatea care trăise pe insulă nu a mai putut fi refăcută în altă parte.

Numele însuși amintea de trecutul locului: Ada Kaleh poate fi tradus prin „insula fortăreață”, o trimitere la fortificația ridicată aici într-o zonă disputată de-a lungul timpului de Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic.

Orșova Veche, orașul rămas sub apele lacului de acumulare

Ada Kaleh nu a fost singura așezare sacrificată pentru construirea Porților de Fier.

Vechea Orșova se afla într-o zonă care urma să fie acoperită de lacul de acumulare. Orașul a fost evacuat, iar locuitorii au fost mutați într-o așezare nouă, construită pe un amplasament mai înalt.

Odată cu ridicarea nivelului Dunării, vechiul oraș a fost acoperit de ape. Actuala Orșova este, așadar, un oraș construit în alt loc decât cel în care se dezvoltase localitatea istorică. Sursele despre construirea hidrocentralei Porțile de Fier I menționează atât dispariția insulei Ada Kaleh, cât și inundarea vechii Orșove.

Pentru locuitori, mutarea nu a însemnat doar construirea unor case noi. Străzile cunoscute, vecinătățile și reperele vechiului oraș au rămas sub apă.

Cartierul Uranus, Bucureștiul care a fost demolat

Un alt tip de dispariție s-a produs în București în anii ’80.

Cartierul Uranus și o mare parte din zonele învecinate au fost demolate în timpul transformărilor impuse pentru construirea Centrului Civic și a Casei Republicii, actualul Palat al Parlamentului.

Case, străzi și clădiri vechi au fost demolate, iar mii de locuitori din zonele afectate au fost mutați. Unele biserici au fost salvate printr-o metodă spectaculoasă: clădirile au fost desprinse de fundații și deplasate pe șine pentru a nu fi distruse.

Uranus nu a dispărut de pe hartă în același sens în care a dispărut Ada Kaleh. A dispărut însă aproape complet țesutul urban al vechiului cartier: străzile, casele și relația dintre clădirile care formaseră până atunci acea parte a Bucureștiului.

Ce se pierde atunci când dispare o așezare

Mutarea unei comunități nu înseamnă numai transferarea oamenilor dintr-o casă în alta.

Odată cu dispariția unui sat, a unui cartier sau a unui oraș se pierd și repere care nu pot fi reconstruite în altă parte: vecinătățile, locurile copilăriei, cimitirele, drumurile folosite zilnic sau legăturile formate între familii de-a lungul generațiilor.

În cazul unor locuri precum Ada Kaleh sau Orșova Veche, schimbarea a fost definitivă. Teritoriul pe care se aflau așezările a fost acoperit de apă. În alte cazuri, precum Geamăna, dispariția s-a produs treptat, pe măsură ce iazul de decantare a ocupat vechea vatră a satului.

Astăzi, o mare parte din ceea ce știm despre aceste comunități vine din fotografii, arhive și mărturiile foștilor locuitori.

Știați că?

Ada Kaleh a dispărut în 1970, odată cu formarea lacului de acumulare al hidrocentralei Porțile de Fier I.

Construirea sistemului Porțile de Fier a dus și la inundarea vechiului oraș Orșova, locuitorii fiind relocați în actualul oraș.

Majoritatea locuitorilor insulei Ada Kaleh erau turci, iar foști locuitori au păstrat mărturii despre viața comunității de dinaintea dispariției insulei.

Unele biserici amenințate de demolările din Bucureștiul anilor ’80 au fost deplasate fizic pentru a fi salvate.

Surse:

https://www.rri.ro/en/features-and-reports/rri-encyclopaedia/portile-de-fier-hydro-power-plant-id168000.html

https://www.dailymail.com/news/article-10364437/The-village-sank-beneath-sewage-Romanian-settlement-lies-hidden-beneath-rising-toxic-sludge.html

https://www.theguardian.com/cities/2016/dec/14/bucharest-moved-churches-safety-communist-romania

Vă mai recomandăm să citiți și:

Operațiunea Tămădău: reacția diplomaților români aflați în exil după arestarea liderilor Partidului Național Țărănesc

Răspunsul lui Hitler la apelul lui Carol al II-lea și efectele asupra României

Regina Maria, așa cum au văzut-o aliații României: mărturia care impresionează și astăzi

Cum negociau politicienii viitorul României după Primul Război Mondial