Cum a reușit ciuma să reapară la sute de ani după Moartea Neagră?

Un studiu genetic de amploare condus de Universitatea din Tartu, Estonia, arată că ciuma nu a dispărut după Moartea Neagră, ci a evoluat în noi linii genetice și a fost reintrodusă repetat în Europa prin comerț, migrații și războaie timp de patru secole.

Marea epidemie de ciumă din 1347-1353, cunoscută sub numele de Moartea Neagră, a ucis zeci de milioane de oameni. Cu toate acestea, bacteria Yersinia pestis a continuat să provoace valuri epidemice devastatoare în Eurasia până în secolul al XVIII-lea.

Cercetătorii au analizat 26 de genomuri reconstruite din rămășițe umane descoperite în 11 situri arheologice din Estonia, Olanda, Anglia, Rusia și Elveția.

Analiza genetică demonstrează că bacteria nu a rezistat doar într-o singură sursă izolată, ci a creat rezervoare naturale multiple în populațiile de rozătoare sălbatice, din care a revenit periodic.

Extinderea liniilor genetice din perioada 1450-1500 a fost favorizată și de schimbările climatice extreme, cum ar fi Seceta din Renaștere, care a perturbat habitatele purtătorilor naturali.

Ciuma, reintrodusă în Europa prin comerț, migrații și războaie

Spre deosebire de pandemia de COVID-19, unde variantele virale aveau marcată data exactă a prelevării, eșantioanele arheologice sunt datate prin radiocarbon cu o marjă de eroare de decenii sau chiar peste un secol.

Pentru a depăși această limitare, echipa coordonată de dr. Marcel Keller și prof. Philip Slavin a dezvoltat o metodă numită filocronologie rafinată, scrie Sciencedaily.

Prin combinarea poziției fiecărui genom în arborele evolutiv cu datele istorice scrise, cercetătorii au reuşit să asocieze 75 de genomuri (64 anterioare și 11 secvențiate recent) cu focare specifice menționate în cronicile epocii.

O legătură strânsă

Datele genetice confirmă legătura strânsă dintre izbucnirea focarelor și marile conflicte militare, precum Războiul de Treizeci de Ani (1618-1648) și Marele Război al Nordului (1700-1721).

Armatele în marș, refugiații și comercianții au facilitat răspândirea rapidă a noilor tulpini de Yersinia pestis. Un exemplu concret este asediul orașului Tallinn din 1710, unde ciuma a devastat deopotrivă garnizoanele militare și populația civilă.

Înțelegerea modului în care această bacterie a persistat secole la rând oferă date valoroase pentru monitorizarea rezervoarelor naturale de ciumă care încă există în lume.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cea mai veche epidemie de ciumă a fost descoperită în Siberia

Un studiu dezvăluie cum s-a adaptat ciuma în ultimii 1.500 de ani

Ciuma dansului, cea mai bizară epidemie din istorie

Cum era viața femeilor în timpul epidemiei de ciumă din secolul al XVII-lea