Misterul soldatului roman ucis cu aproape 2.000 de ani în urmă. Ce au descoperit arheologii despre crima de la Velsen

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O crimă petrecută în urmă cu aproape două milenii a fost reexaminată cu ajutorul unor tehnologii care permit astăzi investigarea celor mai mici urme lăsate pe oase. Victima, un bărbat al cărui schelet a fost descoperit într-o fântână din apropierea unui fost fort roman din Țările de Jos, prezenta numeroase răni provocate de o armă ascuțită. O nouă cercetare sugerează că moartea sa nu a fost neapărat consecința unei bătălii, ci ar putea avea legătură cu un conflict personal și un act de răzbunare.

În 1977, arheologi amatori care efectuau săpături la Velsen, în apropierea Amsterdamului, au descoperit o fântână din perioada ocupației romane.

Pe fundul acesteia se afla scheletul aproape complet al unui bărbat. Lângă rămășițe au fost găsite o centură militară, un pumnal, un inel, o fibulă folosită pentru prinderea hainelor și o sanda de soldat.

Scheletul descoperit în 1977, alături de un pumnal roman

Descoperirea a ridicat imediat întrebări despre identitatea victimei și împrejurările morții sale.

Una dintre primele explicații a fost legată de revolta frizonilor împotriva autorităților romane, petrecută în anul 28 d.Hr.

Istoricul Tacitus descrie în Anale această revoltă, declanșată pe fondul obligațiilor fiscale impuse populației locale. Potrivit unei interpretări mai vechi, bărbatul ar fi putut muri în timpul unui atac asupra fortului.

Dovezile arheologice nu au permis însă confirmarea acestei ipoteze.

Rănile descoperite cu ajutorul tehnologiei 3D

Aproape cinci decenii mai târziu, arheologii Mark Driessen și Carol van Driel-Murray, de la Universitatea Leiden, au coordonat o nouă investigație.

Echipa a reexaminat scheletul folosind analize criminalistice, metode osteoarheologice și imagistică tridimensională.

Specialiștii au identificat urme suplimentare ale unor lovituri de armă albă, inclusiv pe partea interioară a cutiei toracice și în zona bazinului.

Modelele 3D le-au permis să studieze mai precis forma perforațiilor și mecanismul producerii acestora.

Potrivit autorilor, rănile au fost provocate probabil de un pumnal militar roman. Arma găsită lângă schelet ar putea fi chiar cea folosită împotriva bărbatului, deși acest lucru nu poate fi demonstrat.

Numărul mare al leziunilor i-a determinat pe specialiști să ia în considerare un atac deliberat, caracterizat prin violență extremă.

Mark Driessen consideră că asemenea răni sunt mai greu de explicat printr-o confruntare obișnuită în timpul apărării fortului.

Cine era bărbatul din fântână?

Victima avea aproximativ 1,90 metri înălțime și o constituție robustă, caracteristici neobișnuite pentru un bărbat din acea perioadă.

În anii 1980, arheologii au presupus că bărbatul ar fi putut aparține frizonilor, o populație germanică ce trăia în Antichitate pe teritoriul actualelor Țări de Jos, în apropierea coastelor Mării Nordului.

Noile analize izotopice ale smalțului dentar indică însă faptul că bărbatul și-ar fi petrecut copilăria în sudul Europei.

Compoziția izotopică a dinților păstrează indicii despre apa și alimentele consumate în primii ani de viață, permițând identificarea unor regiuni geografice probabile.

Obiectele personale oferă informații suplimentare. Pumnalul era uzat, iar centura fusese alcătuită din mai multe piese diferite. În schimb, teaca armei era bogat ornamentată.

Cercetătorii consideră că bărbatul ar fi fost mai degrabă un soldat obișnuit decât un ofițer.

O crimă din răzbunare sau o execuție militară?

În volumul Victims of Violence from the Early Roman Fort Velsen 1, publicat în 2026, autorii analizează șase scenarii pentru moartea bărbatului.

Printre acestea se numără uciderea în timpul revoltei frizonilor, o posibilă execuție pentru dezertare și răzbunarea unor membri ai populației locale.

Driessen și Van Driel-Murray consideră însă mai plauzibilă ipoteza că soldatul ar fi fost ucis de proprii camarazi, drept pedeapsă pentru un comportament considerat inacceptabil.

Această interpretare se bazează în special pe caracterul violent al atacului și pe împrejurările descoperirii.

Identitatea agresorului, motivul exact al crimei și data morții nu au putut fi stabilite cu certitudine.

Cercetătorii avertizează că izvoarele istorice și dovezile arheologice nu spun întotdeauna aceeași poveste. De altfel, descoperirile de la Velsen indică o prezență romană în regiune mai îndelungată decât ar sugera interpretarea tradițională a relatării lui Tacitus.

Scheletul se află în prezent în depozitele Muzeului Național de Antichități din Leiden, iar instituția intenționează să includă povestea sa într-o viitoare expoziție permanentă.

Investigația nu a rezolvat definitiv crima, dar a schimbat ceea ce știm despre ultimele momente ale victimei. După aproape 2.000 de ani, rănile păstrate pe oase au devenit mărturii pe care primele cercetări nu le puteau interpreta cu aceeași precizie.

Surse:

https://www.sidestone.com/books/victims-of-violence-from-the-early-roman-fort-velsen-1

https://phys.org/news/2026-10-ancient-cold-case-roman-brutally.html

https://onh.nl/nieuws/nieuw-boek-over-romeinse-soldaat-in-waterput-velsen

Vă mai recomandăm să citiți și:

Soldații care apărau Zidul lui Hadrian erau infectați cu viermi intestinali, arată un studiu

Piatra funerară a unui soldat roman, veche de aproape 2.000 de ani, descoperită întâmplător de un cuplu

Doi soldați din celebra Armată de Teracotă a Chinei au fost „împinși și trași” de un turist

Piese de joc de strategie militară, folosite de soldații romani, au fost descoperite în Turcia