Ne putem recupera amintirile reprimate?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Sigmund Freud este considerat „părintele psihanalizei”, munca sa punând bazele consilierii terapeutice aşa cum o ştim astăzi, din păcăte pentru lumea academică, dar şi pentru cei care au apelat la psihologi în ultimul secol, multe dintre teoriile acestuia nu au avut o bază solidă. Frederick Crews, profesor de literatură engleză al Universităţii California şi fost adept al psihonanalizei freudiane în literatură, explică în cartea sa: Freud: The Making of an Illusion că Freud pleca de la o concluzie şi de acolo îşi alegea faptele care să îi confirme teoria;  metodologie profund anti-ştiinţifică.

Unul dintre cele mai populare concepte înaintate de către Freud este cel al amintirilor reprimate. Acestea era de părere că atunci când suntem confruntaţi cu o traumă, uitarea totală a acestuia devine un mecanism de apărare. În anii 1980-1990, în Statele Unite ale Americii, sute de adulţi şi-au dat în judecată diferite rude, acuzându-le de abzuri fizice în copilărie, ca urmare a vizitelor la terapeuţi care foloseau metodele şi ipotezele lui Freud. Valul de procese s-a diminuat considerabil după ce FBI s-a implicat şi a dovedit că o parte dintre aceste procese nu erau justificate. Un studiu recent a arătat că aproximativ 76% dintre terapeuţii din SUA încă îşi conduc activitatea pornind de la credinţa că pacienţii lor pot avea amintiri reprimate, notează Live Science.

Albert Katz, psiholog al Universităţii Western din Ontariu, Canada, explică faptul că nu există dovezi ale unui mecanism de uitare totală a evenimentelor traumatice. „Nu există nici o îndoială că putem uita ceva. Dar asta nu înseamnă neapărat că a existat acest proces activ pentru a le feri de conştiinţă (n.r. amintirile traumatice)”, explică dr. Katz.

Katz explică faptul că memoria noastră este fluidă şi că putem uita în mod activ anumite experienţe, dar nu neapărat din cauze traumatice, ci pur şi simplu deoarece nu folosim acele informaţii. În plus, un aspect important care trebuie subliniat este că memoria noastră poate fi modificată în mod continuu de către informaţiile sau stimulii din jurul nostru.

Dacă nu există aceste amintiri reprimate şi o parte dintre acuzaţiile de abuz au fost demontate de către FBI, atunci de ce au apărut acele sute, chiar mii de cazuri de adulţi care şi-au adus aminte astfel de eveniment? Dr. Katz explică faptul că răspunsul stă în metodologia folosită de către terapeuţii din acea perioadă: foloseau poze din copilărie şi recomandau cărţi care prezentau diferite forme de abuz asupra copiilor. Acestea, în combinaţie cu hipnoza, a dus la formare amintirilor unor abuzuri care nu au avut loc.

Citeşte şi:

Istoria culturală a nebuniei. De la Biblie la Freud, de la casa de nebuni la medicina modernă