NASA a găsit probabil încă un crater sub gheaţa Groenlandei

Descoperirea urmează alteia anunţată în noiembrie 2018 a unui crater gigant cu un diametru de circa 30 de kilometri sub gheţarul Hiawatha, fiind primul crater de impact al unui meteorit descoperit vreodată sub calota glaciară a Pământului. Deşi noua urmă de impact este la doar 183 de kilometri de prima, cele două nu s-au format în aceeaşi perioadă, scrie Science Daily.

Dacă existenţa celui de al doilea crater, care are un diametru de 35 de kilometri, este confirmată ca fiind urma unui impact cu meteorit, ar fi al 22-lea cel mai mare crater găsit pe Pământ.

• Cel mai bătrân strămoș al rechinilor înota în apele Australiei pe vremea dinozaurilor
• ADN-ul de lup se ascunde în majoritatea câinilor, au descoperit oamenii de știință

Înainte de descoperirea craterului de impact Hiawatha, savanţii au plecat de la premiza că multe dovezi ale impacturilor trecute din Groenlanda şi Antarctica ar fi fost şterse de eroziunea gheţii. După descoperirea primului crater, Joe MacGregor, cercetător la NASA care a participat la ambele descoperiri, a verificat hărţile topocrafice ale rocilor de sub gheaţa Groenlandei pentru semne de alte cratere. Cu ajutorul tehnicilor de imagistică ale instrumentelor Moderate Resolution Imaging Spectroradiometer de la sateliţii Terra şi Aqua ai NASA, a găsit că un tipar circular la circa 183 de kilometri în partea de sud-est a gheţarului Hiawatha. Acelaşi tipar circular a apărut şi în ArcticDEM, un model digital pentru relieful întregii zone arctice derivat din imaginile de satelit.

MacGregor a descris descoperirea celui de al doilea posibil crater în Geophysical Research Letters pe 11 februarie.

Posibilitatea existenţei unui fost vulcan, eliminată

„Singura altă structură circulară care s-ar apropia de această dimensiune ar fi o calderă vulcanică prăbuşită. Dar zonele cunoscute ale activităţii vulcanice din Groenlanda sunt la mai multe sute de kilometri distanţă. De asemenea, un vulcan ar trebui să aibă o anomalie magnetică pozitivă şi nu vedem acest lucru”, a mai adăugat savantul.

Deşi cele două structuri se află la o distanţă mică, nu s-au format în aceeaşi perioadă. Potrivit datelor radar şi a datării gheţii din zonă, MacGregor şi colegii săi au determinat că gheaţa din această nouă regiune avea cel puţin 79.000 de ani vechime. Straturile de gheaţă erau drepte şi netede, ceea ce sugerează faptul că gheaţa nu a fost deranjată în această perioadă. Ceea ce înseamnă că impactul a avut loc acum mai bine de 79.000 de ani sau dacă a avut loc mai recent, gheaţa deranjată de impact a dispărut din zonă.

Cercetătorii au analizat apoi ratele de eroziune: au calculat că un crater de o asemenea dimensiune ar fi adânc cu aproape un kilometru, ceea ce reprezintă un ordin de magnitudine mai mare decât adâncimea actuală. Luând în considerare posibilele rate de eroziune, au calculat că ar fi trebuit să dureze circa o sută de mii de ani până la o sută de milioane de ani pentru ca gheaţa să erodeze craterul la forma curentă – cu cât este mai rapidă rata de eroziune, cu atât mai tânăr ar fi fost craterul şi invers.

„Straturile de gheaţă de deasupra celui de al doilea crater sunt mai vechi decât cele de pe Hiawatha, iar al doilea crater este de două ori mai erodat. Dacă cele două s-au format în acelaşi timp, înseamnă că gheaţa posibil mai groasă de pe al doilea crater ar fi echilibrat rata de eroziune cu primul crater”, a explicat MacGregor.

Pentru a calcula probabilitatea statistică conform cărora cele două cratere s-au format în urma a două evenimente diferite, echipa a folosit estimările ratelor de impact de pe Lună pentru a cunoaşte mai bine recordul impacturilor mai greu detectabile de pe Terra. Prin utilizarea modelelor computerizate care monitorizează producerea de cratere mari pe Pământ, s-a găsit că abundenţa acestora care s-ar fi format natural aproape unul de altul, fără să fie nevoie de „impacturi gemene”, este în concordanţă cu recordul Pământului de apariţie al craterelor. 

„Nu se elimină posibilitatea ca cele două cratere din Groenlanda să se fi format într-un singur eveniment, precum impactul unui asteroid binar, dar această idee nu se poate susţine cu dovezi”, a precizat William Bottke, savant la Southwest Research Institute din Boulder, Colorado şi coautor al lucrării.

Într-adevăr, perechi de cratere apropiate geografic dar fără legături între ele au fost găsite în Ucraina şi Canada.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Descoperirea uimitoare a unui crater imens în Groenlanda dezvăluie încă o parte din istoria Pământului

Descoperire îngrijorătoare: gheaţa din Groenlanda se topeşte într-un ritm accelerat, care iese din grafic comparativ cu secolele trecute

Trei canioane uriaşe au fost descoperite sub stratul de gheaţă din Antarctica

Astronomii au observat pe Marte un crater de impact proaspăt care a fost atât de puternic încât a trecut prin calota glaciară polară sudică