Home » Natura » Singurul orfelinat pentru puii de urs din Europa se găseşte în România

Singurul orfelinat pentru puii de urs din Europa se găseşte în România

01.04.2020
Singurul orfelinat pentru puii de urs din Europa se află în Harghita. Puii orfani sunt aduşi aici, sunt hrăniţi cu drona în aşa fel încât contactul cu oamenii să fie minim, iar după maxim 2 ani sunt eliberaţi în sălbăticie.

La marginea Parcului Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, în Munţii Hăşmaş din judeţul Harghita, funcţionează Centrul pentru Reabilitarea Urşilor Orfani, un orfelinat care găzduieşte 12 ursuleţi, singurul de acest tip din Europa.

 

 

Gabriel Galgoczy, care lucrează la orfelinatul de urşi împreună cu fondatorul acestuia, Leonardo Bereczky, a declarat corespondentului MEDIAFAX că orfelinatul este singura şansă pe care urşii orfani o au ca să ducă o viaţă normală în sălbăticie.

„Centrul pentru Reabilitarea Urşilor Orfani este localizat în judeţul Harghita, în Munţii Haşmăş, la marginea Parcului Naţional Cheile Bicazului – Haşmăş, între Miercurea-Ciuc şi Gheorgheni. Cea mai apropiată localitate este oraşul Bălan, situat cam la 12 km de zona de proiect. Suprafaţa totală ocupată este de aproximativ 20 de hectare, ceea ce oferă spaţiu suficient ca să putem reabilita cu succes ursuleţii. Orfelinatul pentru ursuleţi a fost înfiinţat în anul 2004 de către Leonardo Bereczky, proiectul fiind singurul de acest tip din Europa şi singura şansă pe care urşii orfani o au ca să ducă o viaţă normală în sălbăticie. Până acum, acest proiect a reintrodus în sălbăticie, cu succes, aproximativ 150 de ursuleţi orfani”, a spus Galgoczy.

Acesta a explicat că, în România, un număr necunoscut de urşi rămân orfani din diverse motive, principalul fiind deranjul ursoaicei la bârlog cauzat de exploatările forestiere.

„Zgomotul produs de către utilajele grele, a drujbelor şi muncitorilor în zone unde ursoaicele stau în bârlog cu puii le forţează, uneori, să îşi părăsească bârlogul, iar puii rămân în urmă, nu pot să ţină pasul şi, uneori, ursoaica nu se mai întoarce după pui. Aşa a şi luat naştere acest proiect. Tatăl lui Leonardo era paznic de vânătoare în Munţii Haşmăş şi, într-o zi, a fost anunţat că un buldozer a trecut peste bârlogul unei ursoaice, care a fugit şi şi-a lăsat în urmă cei 3 pui. Tatăl lui Leonardo a adus acasă puii de urs într-un ghiozdan, iar Leo i-a crescut. În această perioadă, el şi-a dat seama că toate abilităţile necesare supravieţuirii în natură sunt înăscute la urs, ceea ce face posibilă reabilitarea acestor animale”, a explicat Galgoczy.

Pui de urs din toată ţara

Puii de urs orfani care ajung în orfelinatul din Harghita sunt aduşi din toata ţara, cu acord administratorului zonei unde au fost găsiţi, iar de obicei conducerea orfelinatului este anunţată de către autorităţi, localnici sau alte ONG-uri când este găsit un pui de urs.

„Momentan, orfelinatul găzduieşte 12 pui de urs care au cam 9-10 luni şi urmează să fie eliberaţi anul viitor. La sfârşitul verii am eliberat 7 pui, care au ajuns în 2018 în grija noastră şi au finalizat cu succes procesul de reabilitare în acest an. În medie, 10 pui de urs ajung la noi în fiecare an şi putem găzdui fără probleme 20 de ursuleţi. Avem şi un ţarc de rezervă pentru cazul în care avem un an mai plin, dar nu am ajuns la capacitate maximă niciodat”, a subliniat Gabriel Galgoczy.

Puii de urs orfani care ajung la orfelinat sunt eliberaţi în sălbăticie la sfârşitul procesului de reabilitare care durează maxim 2 ani, fiind stabilite două metode de eliberare.

Prima este soft, când poarta ultimului ţarc este deschisă fără ca ursuleţii să observe şi încep să exploreze, treptat, pădurile din zona orfelinatului, până când, după câteva săptămâni, părăsesc zona şi se îndepărtează de obicei la peste 100 km de zona de proiect.

Credit foto: Gabriel Galgoczy / WWF Romania

Cealaltă metodă, eliberarea hard, presupune tranchilizarea ursului, transportarea şi eliberarea lui în zona de provenienţă.

„Mai multe generaţii de urşi reabilitaţi aici au fost monitorizaţi cu zgărzi radio şi GPS pentru a confirma metoda. Pe lângă faptul că s-au descoperit multe lucruri noi despre această specie, monitorizarea a demonstrat că urşii reabilitaţi se comportă natural şi evită oamenii şi comunităţile. Principiul de bază al proiectului este contactul minim al ursuleţilor cu omul. În primele etape ale procesului de reabilitare puii sunt mici şi nu pot consuma mâncare solidă. Noi le pregătim o formulă de lapte pe care le-o plasăm manual în căsuţa bârlog, locul unde ursuleţii sunt plasaţi prima dată pentru a socializa, în nişte găleţi speciale, iar ei se hrănesc singuri”, a precizat reprezentantul orfelinatului.

Cazurile când puii de urs sunt hrăniţi cu biberonul la început sunt foarte rare, aceasta fiind perioada în care animalele sunt vulnerabile şi mănâncă des, cam 3 mese pe zi.

După ce ursuleţii pot consuma mâncare solidă şi prind puteri, se reduce contactul cu ei şi sunt hrăniţi cu drona, de la distanţă, fără ca ei să observe îngrijitorii.

Totodată, în ţarcuri puii de urs găsesc şi surse naturale de hrană şi le este suplimentată dieta în mare parte cu fructe şi seminţe.

„Când este cazul, puii primesc îngrijire medicală de bază la orfelinat, iar când avem cazuri mai dificile suntem ajutaţi de către medicii veterinari ai unui cabinet din Târgu-Mureş. Au mai fost cazuri când medici veterinari din zona de provenienţă a ursuleţilor i-au preluat şi îngrijit până când au fost apţi pentru transport şi am mers să îi preluăm”, a subliniat Galgoczy.

Bârlogul este săpat de ursuleţi

În cadrul orfelinatului de urşi le este oferit puilor un habitat complet natural, unde animalele îşi pot dezvolta în voie abilităţile înăscute, zona proiectului fiind o pădure îngrădită cu garduri electrice şi împărţită în mai multe ţarcuri interconectate. Pe măsură ce puii cresc, le este oferit un spaţiu mai mare, care să le satisfacă nevoile biologice şi curiozitatea, prin deschiderea porţilor astfel că aceştia trec de bunăvoie într-un ţarc mai mare la momentul potrivit.

„La începutul procesului de reabilitare puii sunt plasaţi în cel mai mic ţarc pentru a socializa. Aici se află şi căsuţa bârlog, locul unde fiecare pui nou adus este închis pentru o scurtă perioadă cu restul puilor ajunşi în anul respectiv pentru a se împrieteni. În scurt timp, aceşti pui formează o legătură care va ţine până la sfârşitul procesului de reabilitare. Practic, aceşti urşi formează un grup închegat şi se comportă ca fraţii. Până la începutul verii, puii sunt vulnerabili şi nu pot consuma mâncare solidă, dar după ce încep să consume mâncare solidă sunt transferaţi în cel de-al doilea ţarc, mult mai mare şi cu surse de hrană naturale mai bogate. În acest ţarc ursuleţii îşi vor petrece şi prima iarnă la orfelinat”, a mai explicat Gabriel Galgoczy procesul de adaptare.

Ursuleţii îşi sapă singuri bârlogul şi, de obicei, fiecare generaţie îşi petrece somnul de iarnă împreună, în acelaşi bârlog la săparea căruia a contribuit fiecare ursuleţ. Pe la sfârşitul verii celui de-al doilea an de reabilitare, ursuleţii simt nevoie să exploreze zona mai mult, la fel cum se întâmplă şi în sălbăticie, când aceştia vor să plece de lânga ursoaice.

Credit foto: Gabriel Galgoczy / WWF Romania

„În această perioadă, noi deschidem poarta ultimului ţarc, iar grupul de ursuleţi începe să exploreze pădurile de pe lângă orfelinat, până când, după câteva săptămâni, vor părăsi complet zona. În această perioadă, chiar dacă nu deschidem ultima poartă, ursuleţii tot vor găsi o soluţie şi părăsesc ţarcul. Practic, aceşti urşi nu sunt captivi, iar ţarcurile sunt făcute în aşa fel încât să le ofere tot ce au nevoie, până când ei simt ca e momentul să plece”, a menţionat reprezentantul Bear Again.

Încă din anul 2017 unicul finanţator al proiectului orfelinatului derulează campanii de strângere de fonduri, în acest an cheltuielile fiind mai mari decât în anii anteriori, din cauză că au fost mai mulţi urşi dar şi mai multe piedici care au trebuit surmontate.

Astfel, a trebuit să fie reparate de mai multe ori gardurile electrice care au fost avariate grav în acest an din cauza unor furtuni care a dărâmat molizi peste ele sau faptul că drona cu care sunt hrăniţi ursuleţii s-a prăbuşit de două ori, fiind într-o stare tehnică precară.

„Suntem în discuţii cu un constructor de drone pentru achiziţia unui aparat mai performant care să ne ajute mai mult. De asemenea, avem o grămadă de reparaţii de făcut. Trebuie să reparăm căsuţa bârlog până în primăvară, când vor ajunge pui noi. Podeaua a putrezit, iar acoperişul a fost avariat de copaci şi crengi care au căzut peste el. Mai avem nevoie de o nouă instalaţie electrică pe bază de panouri solare şi baterii noi, ca să putem lucra la eficienţă maximă. Doar hrana pentru un pui de urs pe perioada de reabilitare, adică maximum 2 ani, costă în jur de 4.000 de dolari. Uneori, urşii au nevoie de îngrijire medicală sau dietă special care înseamnă alte costuri, plus cheltuielile administrative”, a conchis Gabriel Galgoczy.