Tardigradele pot supraviețui înghețului prin oprirea ceasului biologic
Tardigradele pot supraviețui înghețului oprindu-și ceasul biologic atunci când se află într-un somn adânc și rece.
Aceste ființe ridicol de rezistente au deja o varietate de superputeri pe care le folosesc pentru a rezista în cele mai dure condiții, printre care o armură pentru a-și proteja ADN-ul important de radiații și o căptușeală specială de proteine care împiedică colapsul celulelor în perioadele lungi de deshidratare.
Prin intermediul acestor „ași din mânecă”, tardigradele pot supraviețui chiar și în vidul din spațiu.
Tardigradele pot supraviețui înghețului mortal intrând într-o formă extremă de hibernare numită criobioză. În această stare, activitatea lor metabolică practic se oprește.
Acum se dovedește că metabolismul lor nu este singurul proces pus pe pauză.
Tardigradele pot supraviețui înghețului printr-un mecanism uimitor
Jessica Sieger, biolog la Universitatea din Stuttgart, Germania, și colegii ei au expus o mulțime de tardigrade Milnesium inceptum la perioade săptămânale alternante de îngheț la -30 °C și hrănire la 20 °C până când ființele au murit. Un alt grup a fost menținut la temperatura camerei.
În mod uimitor, dintr-un total de 716 tardigrade, cele care au fost înghețate periodic au trăit de două ori mai mult decât grupul de control. Cea mai lungă durată a vieții a fost de 169 de zile, 94 dintre acestea fiind petrecute la temperatura camerei, în timp ce cel mai în vârstă tardigrad din grupul de control a ajuns la 93 de zile.
În concluzie, ambele grupuri au petrecut aceeași perioadă de timp activ în viață, demonstrând că îmbătrânirea biologică a tardigradelor a fost încetinită dramatic, dacă nu chiar oprită cu totul de criobioză. Acest lucru, spun cercetătorii, confirmă modelul „frumoasei adormite” al criobiozei din ceasul biologic al animalului, spre deosebire de alte modele care sugerează că îmbătrânirea este fie încetinită, fie continuă în mod normal.
Cât ar putea trăi un tardigrad?
„În perioadele de inactivitate, ceasul intern se oprește și reia funcționarea doar odată ce organismul este reactivat. Așadar, tardigradele, care de obicei trăiesc doar câteva luni fără perioade de odihnă, pot trăi mulți ani sau chiar decenii”, explică zoologul Ralph Schill, de la Universitatea din Stuttgart.
Acești adorabili aproape-nemuritori intră într-o stare de animație suspendată și în condiții extrem de uscate, un proces numit anhidrobioză. Cercetări anterioare de la Schill au demonstrat că tardigradele își suspendă îmbătrânirea și în timpul acestei stări, dar aceasta este prima dată când este confirmat faptul că tardigradele pot supraviețui înghețului folosind aceeași metodă.
Acest mic truc ingenios le permite animalelor de dimensiuni milimetrice să aștepte ca condițiile periculoase să treacă și să revină la acțiune odată ce împrejurimile lor sunt mai favorabile. De exemplu, revenirea ploii după zeci de ani de secetă.
Totuși tardigradele nu sunt nemuritoare
Au fost recuperate tardigrade după ce au fost înghețate mai bine de 30 de ani, încă în viață și fertile. Dar animația lor suspendată nu este un sistem sigur.
Înghețarea în siguranță este un proces fiziologic complicat. Animăluțele pot muri dacă înghețarea are loc prea repede, nepermițând ca anumite procese biochimice să se termine, explică cercetătorii, potrivit Science Alert.
Lipsa de energie suficientă poate fi un alt factor care poate aduce rezultate nedorite. Studiile anterioare au demonstrat că intrarea și ieșirea din starea profundă de somn folosește energia stocată în celulele corp.
„Severitatea, sezonalitatea, imprevizibilitatea și variabilitatea condițiilor de mediu determină modelele ciclului de viață al nevertebratelor”, rezumă Sieger, Schill și echipa în lucrare.
Această cercetare a fost publicată în Journal of Zoology.
Vă recomandăm să citiți și:
Penele păsărilor marine sunt afectate chiar și de cele mai mici cantități de petrol
Test de cultură generală. Unde trăiesc lemurii?
Tot mai multe dovezi indică faptul că urșii nu sunt carnivori