Cercetătorii vor ca oceanul să fie considerat ființă vie și să aibă drepturi
Oceanele acoperă cea mai mare parte a suprafeței planetei noastre, reprezintă cea mai mare parte a producției de oxigen și oferă o cantitate semnificativă de resurse de hrană, minerale și energie. Cu toate acestea, oceanele sunt în mod șocant subreprezentate atunci când vine vorba de convențiile de mediu la scară internațională. De aceea, cercetătorii vor ca oceanul să fie considerat ființă vie și să aibă drepturi.
Adâncurile albastre sunt adesea reduse la note de subsol și mențiuni trecătoare în acordurile internaționale care urmăresc să unească lumea în practici durabile.
Pentru a depăși eforturile simbolice și pentru a dezvolta linii directoare care să se asigure cu adevărat că generațiile viitoare pot continua să culeagă beneficiile sistemelor marine funcționale, relația noastră cu oceanele trebuie să se schimbe la un nivel fundamental. Pentru a îndeplini acest deziderat, cercetătorii vor ca oceanul să fie considerat ființă vie, cu drepturile aferente.
Într-un editorial recent publicat în PLOS Biology, o echipă de cercetători își expune argumentul pentru un nou cadru prin care să se ajungă la acest rezultat.
Este nevoie ca oceanul să fie considerat ființă vie
„Menținerea status quo-ului legislației mediului echivalează cu distrugerea legalizată a Naturii”, se arată în articol, scris de cercetătoarele în domeniul politicilor oceanice Michelle Bender și Rachel Bustamante, de la Centrul de Drept al Pământului din SUA, și de cercetătoarea Kelsey Leonard, de la Universitatea Waterloo, din Canada.
„Legea internațională trebuie să evolueze pentru a reflecta drepturile inerente ale Oceanului de a exista, de a înflori și de a se regenera. Sănătatea oceanului este sănătate umană”, au scris ele.
Scrierea Naturii cu literă mare nu este o greșeală de tipar, reflectând o abordare filozofică care ridică mediul nostru natural la o poziție de egalitate cu umanitatea, mai degrabă decât un domeniu separat de exploatare.
Această „îmbunătățire reciprocă” este o parte cheie a unui set de principii cuprinse în domeniul emergent al dreptului Pământului, un termen umbrelă pentru inițiative care urmăresc să recunoască interdependența care există între oameni și mediul lor prin intermediul instituțiilor și legilor.
Cadrul legal
Un astfel de cadru legal care este imediat recunoscut pentru majoritatea este dreptul de a exista. Pentru majoritatea oamenilor, este un principiu etic care stă la baza dezvoltării legilor în întreaga lume.
Conform legii Pământului, Drepturile Naturii (un cadru legal din corpul legii Pământului) recunosc natura ca având valoare pur și simplu datorită propriei sale valori intrinseci. Nu în virtutea a ceea ce poate oferi ca proprietate sau ca resursă pregătită pentru exploatare, ci pur și simplu ca „ființă vie” în sine.
„Pe baza legii Pământului și a înțelegerii Drepturilor Naturii, guvernarea centrată pe Ocean recunoaște Oceanul ca o entitate vie, promovând legea, politica și acțiunea instituțională care concentrează nevoile Oceanului în luarea deciziilor”, scriu autoarele.
Planuri de viitor
În decembrie 2017, Adunarea Generală a ONU a declarat că perioada 2021-2030 va fi Deceniul ONU al Științei Oceanului pentru Dezvoltare Durabilă.
Decizia a venit în urma primei Evaluări Mondiale a Oceanului, din 2015, un raport care a evaluat încrederea și impactul nostru asupra ecosistemelor marine pe baza unor teme care includ schimbările climatice, securitatea alimentară, poluarea și exploatarea resurselor.
Comisia Oceanografică Interguvernamentală a fost însărcinată ulterior cu elaborarea unui plan de îmbunătățire a durabilității activităților marine. Drept urmare, comisia a propus o serie de provocări și rezultate optimiste la care să lucreze în următorii ani, cum ar fi extinderea Sistemului global de observare a oceanelor și schimbarea relației umanității cu oceanul.
Cum vom face ca oceanul să fie considerat ființă vie?
Unele dintre aceste provocări vor fi cu siguranță ceva mai dificile decât altele, din cauza labirintului de convenții și a tensiunilor care există în prezent cu privire la definițiile și cadrele practicilor durabile, notează Science Alert.
Înainte de a putea începe să luăm măsuri la nivel global, avem nevoie de valori și așteptări comune cu privire la modul în care arată o relație sănătoasă cu oceanul.
Este clar că ceea ce facem acum nu prea funcționează. Oceanele se schimbă în moduri care nu le vor fi utile generațiilor viitoare, cu pierderi la scară largă a resurselor oceanice prezise pentru viitorul copiilor noștri.
Văzând acest deceniu ca pe o oportunitate de schimbare fundamentală, Bender, Bustamente și Leonard susțin că trebuie să ne transformăm gândirea de la „proprietate și separare” la una de „interdependență iubitoare”.
Pentru asta trebuie ca oceanul să fie considerat ființă vie, care merită toate tipurile de drepturi, respect și chiar reverență pe care majoritatea dintre noi ca indivizi le considerăm de la sine înțelese.
Vă recomandăm să citiți și:
Reintroducerea bizonilor crește diversitatea plantelor și rezistența la secetă, arată un studiu
Variabilitatea temperaturii face pădurile mai rezistente la schimbările climatice
Algele din acest lac din Arctica sunt infectate cu virusuri uriașe