În ultimul deceniu, oceanele Pământului s-au încălzit într-un ritm fără precedent, însă o misterioasă „bulă” de apă rece, situată la sud de Groenlanda, a sfidat această tendință. Această zonă a rămas mai rece decât apele înconjurătoare de peste un secol.
„Oamenii se întreabă de ce există această pată rece,” spune climatologul Wei Liu de la University of California, Riverside.
Pentru a afla răspunsul, Liu și oceanograful Kai-Yuan Li au analizat date privind temperatura și salinitatea adunate de-a lungul unui secol.
Au descoperit că această pată rece nu se limitează la suprafața oceanului, ci se extinde până la 3.000 de metri adâncime. Și doar un singur scenariu dintre cele explorate a putut explica atât răcirea la suprafață, cât și în adâncuri.
Este același scenariu despre care cercetătorii avertizează lumea de ani buni: încetinirea sistemului de circulație oceanică Atlantic Meridional Overturning Circulation (AMOC).
„Dacă te uiți la observații și le compari cu toate simulările, doar scenariul cu un AMOC slăbit reproduce răcirea în acea regiune,” explică Li.
Dacă AMOC s-ar opri, acest lucru ar perturba musonii din regiunile tropicale, iar America de Nord și Europa ar experimenta ierni mult mai severe. Efectele în lanț ar avea un impact grav asupra ecosistemelor și securității alimentare globale, scrie ScienceAlert.
AMOC este un sistem vast de curenți oceanici, pus în mișcare de căldură și salinitate, care transportă apă sărată caldă spre nord.
Pe măsură ce această apă se răcește în drum spre regiunile nordice, devine mai densă și se scufundă. Această scufundare atrage alte ape din oceane, completând ciclul și trimite astfel apa rece înapoi spre sud.
Dar, pe măsură ce ghețarii se topesc din cauza schimbărilor climatice, cantitatea de apă dulce crește, salinitatea scade, iar apa devine mai puțin densă. Procesul de scufundare este perturbat, ceea ce slăbește întregul ciclu.
Acesta este exact ceea ce au arătat înregistrările privind salinitatea. Li și Liu au constatat că pata rece din nord, aflată aproape de ghețarii care se topesc, are niveluri în scădere de salinitate.
În schimb, în apropierea ecuatorului, salinitatea a crescut, deoarece curenții mai slabi nu mai amestecă apa cu aceeași intensitate.
Per total, cercetătorii au calculat că AMOC s-a încetinit de la -1,01 la -2,97 milioane de metri cubi de apă pe secundă, între anii 1900 și 2005.
„Această cercetare arată că AMOC slăbește de mai bine de un secol, iar acest trend este probabil să continue dacă emisiile de gaze cu efect de seră continuă să crească,” concluzionează Li.
Studiul a fost publicat în revista Communications Earth & Environment.
Care este cel mai lung pește din ocean?
Cercetătorii au identificat 230 de virusuri noi cu efect surprinzător asupra sănătății oceanelor
O descoperire revoluționară prin satelit dezvăluie forțe ascunse ale oceanului
Oceanele lumii se întunecă, dezvăluie un studiu îngrijorător