Oamenii de știință au descoperit „o lume ascunsă” sub gheața din Arctica

Topirea gheții arctice dezvăluie o lume ascunsă de bacterii care blochează azotul sub suprafață. Aceste microorganisme — diferite de obișnuitele cianobacterii — îmbogățesc oceanul cu azot, alimentând creșterea algelor ce susțin întreaga rețea trofică marină.

Pe măsură ce stratul de gheață se reduce, atât producția de alge, cât și absorbția de CO₂ pot crește, modificând echilibrul ecologic al regiunii. Descoperirea ar putea forța oamenii de știință să revizuiască predicțiile privind feedbackurile climatice din Arctica.

• Everest, Chimborazo, Mauna Kea: care este cu adevărat cel mai înalt munte din lume?
• Ce a descoperit o echipă de cercetători în structura termică de sub Groenlanda?

Studiul este primul care confirmă că fixarea azotului — proces prin care anumite bacterii transformă gazul de azot (N₂) dizolvat în apă de mare în amoniu — are loc sub gheața arctică, chiar și în cele mai îndepărtate zone ale acesteia. Amoniul rezultat ajută nu doar bacteriile să supraviețuiască, ci și hrănește algele, fundamentul vieții marine.

„Până acum se credea că fixarea azotului nu este posibilă sub gheață, deoarece condițiile erau considerate prea aspre pentru organismele implicate. Ne-am înșelat”, spune Lisa W. von Friesen, autoarea principală a studiului și fostă doctorandă la Departamentul de Biologie al Universității din Copenhaga.

O sursă ascunsă de azot sub gheață

Spre deosebire de alte oceane, unde cianobacteriile domină procesul de fixare a azotului, Oceanul Arctic se bazează pe un alt grup de bacterii – non-cianobacterii.

Cercetătorii au descoperit cele mai ridicate rate de fixare a azotului de-a lungul marginii gheții, acolo unde topirea este cea mai intensă. Pe măsură ce schimbările climatice accelerează retragerea gheții, această zonă de tranziție se extinde, permițând pătrunderea unei cantități mai mari de azot în ecosistem.

„Cu alte cuvinte, cantitatea de azot din Oceanul Arctic a fost probabil subestimată. Asta înseamnă că și potențialul de producție a algelor a fost subevaluat”, explică von Friesen. Mai multă algă înseamnă mai multă hrană pentru plancton și pești mici, deci un impact pozitiv asupra întregului lanț trofic, scrie Sciencedaily.

Noua sursă de azot ar putea influența și cantitatea de dioxid de carbon absorbită de Oceanul Arctic. Mai multe alge înseamnă mai multă fotosinteză, deci o captare sporită a CO₂ din atmosferă.

Schimbarea modelelor climatice care prezic viitorul Arcticii

„Pentru climă și mediu, aceasta este probabil o veste bună. Dacă producția de alge crește, Oceanul Arctic va absorbi mai mult CO₂, deoarece acesta se va fixa în biomasa algelor. Totuși, sistemele biologice sunt complexe, iar alte mecanisme pot acționa în sens contrar”, afirmă profesorul Lasse Riemann, coautor al studiului.

El subliniază că fixarea azotului trebuie acum inclusă în modelele climatice care prezic viitorul Arcticii.

În Arctica, bacteriile non-cianobacteriene consumă materie organică dizolvată, eliberată adesea de alge, și produc azot fixat, care stimulează și mai mult creșterea algelor. Astfel se formează un mic, dar esențial circuit de nutrienți sub gheață.

Algele joacă un rol dublu în ecosistem: sunt baza lanțului trofic marin și, totodată, absorb natural CO₂. Pe măsură ce cresc, ele extrag carbonul din aer, care apoi poate ajunge pe fundul oceanului odată cu biomasa lor.

Studiul a fost publicat în Communications Earth & Environment.

Vă mai recomandăm să citiți și:

În mod paradoxal, topirea gheții protejează Oceanul de Sud din jurul Antarcticii

Un asteroid minuscul a zburat chiar deasupra Antarcticii și nimeni nu l-a văzut venind

Oamenii de știință au descoperit 85 de lacuri „active” sub gheața Antarcticii

A23a, „megabergul” din Antarctica, pe cale să dispară după 40 de ani