Cel mai rece loc de pe Pământ: O călătorie la cea mai extremă frontieră a planetei

Cel mai ostil teritoriu de pe planetă nu îți dă timp să te obișnuiești cu ideea de frig. Te lovește instant și îți taie respirația. Un continent alb, uriaș, tăcut, unde temperaturile sfidează limitele fizice și unde, paradoxal, viața continuă să găsească căi de a exista. Așa arată Antarctica, epicentrul absolut al frigului extrem, locul în care Pământul arată ce poate fi atunci când nu mai încearcă să fie primitor. Cel mai rece loc de pe Pământ.

Ce face ca acest continent înghețat să aibă temperaturi atât de extreme? Cum supraviețuiesc oamenii și… cum există viață sălbatică, în condiții atât de brutale?

• Test de cultură generală. Care animal nu uită niciodată?
• Urșii polari par să se adapteze la climate mai calde, arată un studiu

Antarctica, acest tărâm care poate fi numit Regele Înghețurilor, deține multiple recorduri mondiale, printre care: cele mai scăzute temperaturi medii, cel mai uscat climat (tehnic, un deșert), cel mai vântos continent, cea mai mare altitudine medie (datorită straturilor groase de gheață).

Spre deosebire de Arctica, un ocean înconjurat de uscat, Antarctica este o masă de pământ înconjurată de Oceanul de Sud, ceea ce face, prin urmare, să aibă o climă și mai severă. Continentul este acoperit în proporție de 98% de gheață, cu o grosime medie de 2 km (1,2 mile).

De ce este Antarctica atât de rece? Mai mulți factori contribuie la frigul extrem din Antarctica: noaptea polară (în timpul iernii, soarele nu răsare timp de luni de zile, permițând temperaturilor să scadă vertiginous), efectul albedo (gheața reflectă 90% din lumina soarelui, împiedicând absorbția căldurii), altitudine ridicată (cu cât altitudinea este mai mare, cu atât aerul este mai rece), izolare (Oceanul Sudic acționează ca o barieră, împiedicând aerul mai cald să ajungă pe continent), cea mai scăzută temperatură înregistrată vreodată – la 21 iulie 1983, stația de cercetare rusească Vostok a înregistrat cea mai scăzută temperatură măsurată vreodată pe Pământ: -89,2°C (-128,6°F).

În Antarctica, pielea expusă ar îngheța în mai puțin de 2 minute, metalele devin fragile, iar combustibilul se transformă în jeleu.

Temperaturile din Antarctica pot varia enorm. În timpul iernii australe (aproximativ iunie–septembrie), interiorul continentului coboară frecvent la valori între –80°C și –90°C, în timp ce regiunile de coastă se mențin între –40°C și –60°C. Vara (decembrie–martie), frigul rămâne intens în interior, unde temperaturile se situează de obicei între –28°C și –40°C, în timp ce zonele de coastă pot urca surprinzător până la 10–15°C în zilele cele mai blânde. În ciuda frigului, arsurile solare reprezintă un risc major – gheața din Antarctica reflectă aproape toate radiațiile UV, ceea ce face ca protecția solară să fie esențială pe tot parcursul anului.

În Antarctica nu există rezidenți permanenți, doar cercetători sezonieri (1.000-5.000 de oameni), care se ocupă de cele peste 70 de stații de cercetare din peste 30 de țări. Aici, viața necesită o adaptare extremă: clădirile în care se adăpostesc rezidenții sunt ridicate pe stâlpi pentru a evita îngroparea în zăpadă. Hrana este importată aproape în totalitate (produsele proaspete sunt rare). Transportul este asigurat cu ajutorul snowmobilelor, a vehiculelor pe șenile și avioanelor de schi.

În ciuda condițiilor dure, Antarctica susține viața, acolo trăind pinguini (comuni, regali și imperiali), foci, balene ucigașe, balenă cu cocoașă, balena minke și păsările albatros.

Dacă credeți că Antarctica este extremă, gândiți-vă la Oymyakon, în Rusia, cea mai rece așezare locuită permanent de pe Pământ (aproximativ 500 de suflete rezidente), unde temperatura medie în ianuarie este de -46°C, recordul minim fiind de -71,2°C. Școlile se închid doar atunci când temperaturile ajung să scadă sub -52°C. Mașinile funcționează 24 de ore din 24, 7 zile din 7 – oprirea lor riscând înghețarea motorului. Instalațiile sanitare interioare sunt rare – majoritatea folosesc căsuțe exterioare, iar dieta se bazează pe pește congelat, carne de ren și supă din sânge de cal.

Alte concurente ce intră în topul celor mai reci locuri sunt Domul Fuji, Antarctica -82°C, temperatura medie iarna, apoi Verkhoyansk, Rusia, una dintre cele mai îndepărtate stații de cercetare (-68°C, record minim).

Știința din spatele frigului extrem

Explicația frigului extrem din Antarctica se găsește în combinația neobișnuită dintre clima, altitudinea și poziția geografică a continentului, care împreună transformă această regiune în cel mai rece punct al planetei. Poziția unică a continentului la Polul Sud înseamnă că primește mai puțină lumină solară directă decât oriunde altundeva pe Pământ. În timpul iernii, Antarctica se confruntă cu 24 de ore de întuneric timp de luni întregi, permițând căldurii să radieze nestingherită în spațiu. Vortexul polar – o zonă mare de presiune scăzută și aer rece din jurul polilor – acționează ca un frigider, prinzând aer rece deasupra continentului. Acest fenomen creează inversiuni de temperatură în care aerul devine mai rece la altitudini mai mari.

La stația Vostok, care se află la 3 488 de metri (11 444 de picioare) deasupra nivelului mării, acest efect contribuie la minimele record. Interesant este că frigul din Antarctica este atât de intens încât afectează modelele meteorologice globale. Continentul acționează ca o „chiuveta rece” a Pământului, curenții atmosferici transportând aerul său rece în jurul planetei. Acest lucru face ca Antarctica să fie esențială pentru înțelegerea schimbărilor climatice – gheața Antarcticii păstrează în profunzimea ei aproape 800.000 de ani de istorie climatică, înregistrată strat cu strat.

Cum supraviețuiesc oamenii în Antarctica. Construirea unor structuri care să reziste la condițiile extreme din Antarctica necesită o inginerie inovatoare: proiectarea stațiilor de cercetare. Construcția la înălțime împiedică acumularea de zăpadă să îngroape clădirile. Izolația specială menține temperaturile interioare cu până la 21°C (70°F) mai ridicate decât la exterior. Stâlpii hidraulici permit ridicarea clădirilor pe măsură ce zăpada se acumulează sub ele. Ferestrele cu trei geamuri previn formarea gheții pe suprafețele interioare. Majoritatea stațiilor utilizează generatoare diesel (protejate în incinte încălzite), turbine eoliene (proiectate să funcționeze în condiții de -40°F/C) și panouri solare (eficiente în timpul lunilor de vară).

Stația Amundsen-Scott de la Polul Sud are un design modular unic, în care secțiunile noi sunt adăugate pe măsură ce cele mai vechi sunt îngropate în zăpadă. În cele din urmă, aceste secțiuni îngropate sunt abandonate deoarece greutatea zăpezii acumulate le face nesigure.

Pentru cei suficient de curajoși pentru a lucra în Antarctica, supraviețuirea depinde de protocoale stricte. Cercetătorii folosesc un sistem de straturi: strat de bază (lenjerie de corp termică care absoarbe umezeala), strat intermediar (fleece sau izolație din puf), strat exterior (înveliș impermeabil, rezistent la vânt), adaosuri pentru frig extreme (mănuși și șosete încălzite cu baterii pentru munca în aer liber).

Vehiculele utilizează lichide diesel și hidraulice speciale la temperaturi scăzute, anvelopele aeronavelor sunt umplute cu azot pentru a preveni schimbările de presiune, pistele sunt făcute din zăpadă compactată, mai degrabă decât din pavaj. Pe lângă degerături, lucrătorii se confruntă cu hipotermie (temperatura centrală a corpului sub 95°F/35°C), urticarie cauzată de frig, sindromul winter-over (efectele psihologice ale întunericului prelungit). Stațiile principale dispun de facilități medicale capabile să gestioneze urgențe obișnuite, însă cazurile severe necesită adesea evacuări complexe, care pot dura câteva zile până în Noua Zeelandă sau Chile.

În ciuda aspectului ostil, Antarctica este un laborator viu, unde oamenii de știință au descoperit bacterii extremofile ascunse sub kilometri de gheață, lacuri subglaciare cu ecosisteme care nu seamănă cu nimic cunoscut și microorganisme rezistente la radiații UV cu potențial medical uriaș. În timp ce cercetătorii explorează aceste lumi invizibile, tot mai mulți călători aventuroși aleg să viziteze continentul alb în lunile de vară australă, fie la bordul navelor de croazieră, fie prin combinații zbor-croazieră care evită faimosul Pasaj Drake, uneori având chiar acces limitat la câteva baze științifice. Antarctica și alte regiuni extreme ale planetei, de la Vostok până la Oymyakon, rămân locuri unde ingeniozitatea umană este pusă la încercare, iar capacitatea de adaptare devine esențială. Pe măsură ce schimbările climatice accelerează transformările acestor zone, rolul lor în înțelegerea sistemelor globale devine tot mai important, transformând frigul absolut într-o resursă științifică de neprețuit.

Surse:

https://www.undp.org/blog/global-heating-coldest-place-earth

https://www.sciencefocus.com/planet-earth/what-are-the-10-coldest-places-on-earth

https://www.newscientist.com/question/coldest-places-earth/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cel mai mare crater modern de pe Pământ a fost descoperit în sudul Chinei

Marea Roșie a trecut prin unul dintre cele mai extreme evenimente de pe Pământ acum 6 milioane de ani

Unde se găsește cel mai puternic câmp magnetic de pe Pământ? Are o intensitate de 1.000.000 Gauss

Cercetătorii au creat un diamant cu 50% mai dur decât cele de pe Pământ