Populațiile de pinguini din largul coastei Africii de Sud au murit, cel mai probabil, de foame în masă în timpul sezonului lor de năpârlire din cauza dispariției surselor de hrană.
Populațiile de pinguini din largul coastei Africii de Sud ar fi scăzut cu 95% în 8 ani. Pe Insula Dassen și Insula Robben, două dintre cele mai importante colonii de reproducere ale pinguinului african (Spheniscus demersus), s-a estimat că aproximativ 95% dintre păsările care s-au reprodus în 2004 au murit în următorii opt ani ca rezultat direct al lipsei de hrană.
Aceasta este concluzia unui nou studiu realizat de către o echipă internațională de cercetători. Dr. Richard Sherley, co-autor și biolog specializat în conservare, a explicat că, între 2004 și 2011, stocul de sardine din vestul Africii de Sud a fost constant sub 25% din abundența sa maximă, provocând o lipsă severă de hrană pentru pinguini, ceea ce a dus la o pierdere estimată de aproximativ 62.000 de indivizi reproducători.
Studiul a fost publicat în Ostrich: Journal of African Ornithology.
Pinguinii africani năpârlesc anual, proces prin care își înlocuiesc penele pentru a-și menține izolația. Totuși, în timpul năpârlirii, care durează circa 21 de zile, păsările trebuie să rămână pe uscat și nu pot vâna. Pentru a se pregăti pentru această perioadă de post, pinguinii trebuie să acumuleze mai întâi rezerve de grăsime. Dr. Sherley a adăugat că, dacă hrana este prea greu de găsit înainte de năpârlire sau imediat după, pinguinii nu vor avea suficiente rezerve pentru a-i supraviețui postului, exact pericolul cu care s-au confruntat în ultimele două decenii.
Din 2004, cu excepția a trei ani, biomasa de sardine (Sardinops sagax), o hrană esențială, a scăzut sub 25% din abundența sa maximă în largul coastei de vest. Schimbările de mediu, precum cele de temperatură și salinitate, au făcut ca zonele istorice de reproducere de pe coasta de vest să fie mai puțin favorabile pentru sardine. Totuși, în ciuda faptului că depunerea icrelor s-a mutat spre sud, majoritatea activităților de pescuit s-au menținut în vest, rezultând în rate mari de exploatare în acea regiune la începutul și mijlocul anilor 2000, scrie Phys.org.
În cadrul studiului, dr. Sherley și colegii săi au analizat numărul de perechi reproducătoare și de pinguini năpârliți pe Insulele Dassen și Robben din 1995 până în 2015. Ei au concluzionat că supraviețuirea adulților, în special în timpul năpârlirii anuale critice, a fost strâns legată de disponibilitatea prăzii. Ratele mari de exploatare a sardinei, care au atins un vârf de 80% în 2006, într-o perioadă în care sardina era deja în declin din cauza schimbărilor de mediu, au agravat probabil mortalitatea pinguinilor. Declinurile nu sunt izolate, specia înregistrând o scădere globală a populației de aproape 80% în ultimii 30 de ani.
În 2024, pinguinii africani au fost clasificați ca fiind în Pericol Critic de Dispariție, iar refacerea biomasei de sardine în zonele cheie de hrănire este considerată esențială pentru supraviețuirea lor pe termen lung. Printre măsurile de conservare se numără abordările de gestionare a pescuitului care să reducă exploatarea sardinei atunci când biomasa acesteia scade sub pragul de 25% din maxim, alături de acțiuni directe precum furnizarea de cuiburi artificiale și interzicerea recentă a pescuitului comercial în jurul celor șase colonii majore de reproducere din Africa de Sud.
Cercetătorii speră că aceste intervenții, împreună cu ratele reduse de exploatare a sardinei, vor reuși să oprească declinul și să-i permită speciei să dea semne de recuperare.
Test de cultură generală. De ce unele animale au pupile orizontale?
Test de cultură generală. Care animal poate căsca sub apă?
Creșterea temperaturilor toamna afectează migrația și sănătatea fluturilor monarh
Păunii pot emite lasere din penele cozii, au descoperit oamenii de știință