O specie de șoarece supraviețuiește la altitudini mai mari decât orice alt mamifer

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O specie de șoarece supraviețuiește la altitudini mai mari decât orice alt mamifer. O echipă de cercetători a descoperit cum reușește șoarecele Phyllotis vaccarum să supraviețuiască la altitudini la care puține mamifere pot trăi. Specia, întâlnită în Ecuador și Peru, a fost observată între 2020 și 2023 la 6.739 de metri altitudine, pe vârful vulcanului Llullaillaco, la granița dintre Argentina și Chile, un record pentru un mamifer.

O specie de șoarece supraviețuiește la altitudini mai mari decât orice alt mamifer. Viața la asemenea înălțimi este extrem de dificilă. Temperaturile sunt foarte scăzute, hrana și apa sunt puține, radiația solară este intensă, iar oxigenul reprezintă doar aproximativ 44% din nivelul existent la nivelul mării. În aceste condiții, majoritatea mamiferelor nu ar putea supraviețui.

Pentru a afla cum îi face față acestui mediu, cercetătorii au analizat genomul a 167 de exemplare provenite din zone situate la altitudini diferite și au efectuat experimente care au simulat frigul și lipsa de oxigen.

O specie de șoarece supraviețuiește la altitudini mai mari decât orice alt mamifer. Cum reușește?

Rezultatele au arătat că șoarecii care trăiesc la mare altitudine produc semnificativ mai multă căldură decât cei din zonele joase. Ei au o activitate musculară mai intensă și mai mult țesut adipos brun, responsabil de generarea căldurii. De asemenea, celulele musculare conțin un număr mare de mitocondrii, ceea ce le permite să producă energie și căldură pentru perioade îndelungate.

Spre deosebire de alte mamifere adaptate la altitudine, această specie nu se bazează pe modificări ale transportării oxigenului, ci pe adaptări fiziologice și genetice care cresc eficiența producerii energiei.

Ce mănâncă acești șoareci?

O altă descoperire surprinzătoare este legată de alimentație. La asemenea altitudini, sursele de hrană sunt foarte limitate, iar șoarecii consumă licheni și, posibil, semințe sau insecte purtate de vânt. Analizele genetice au arătat că animalele au dezvoltat modificări care le permit să metabolizeze aceste resurse și chiar să neutralizeze compuși toxici din plante care ar fi dăunători pentru alte mamifere.

Autorii spun că studiul arată cât de complex este procesul evoluției, adaptarea la medii extreme implicând numeroase schimbări fiziologice și genetice, nu doar mecanisme care ajută organismul să-i facă față lipsei de oxigen sau frigului.

Cercetarea sugerează că animalele pot găsi soluții evolutive neașteptate pentru a supraviețui în condiții extreme, un aspect deosebit de important într-o perioadă în care schimbările climatice modifică rapid habitatele naturale, scrie IFL Science.

Studiul a fost publicat în revista Science.

Vă recomandăm să citiți și:

Aceasta este dovada că o arahnidă este și prădătoare, nu doar necrofagă

Test de cultură generală. Se înțeleg păsările între ele chiar dacă sunt specii diferite?

O plantă cheamă în ajutor „trupe speciale” atunci când este atacată de omizi

Cum ajung unele păsări să fie crescute de alte specii