Prima pagină Sporturi

Entuziaştii luptă pentru supravieţuirea maşinilor de epocă

Corina Niţescu 05.25.2011 | ● Vizualizări: 897
Vor reveni maşinile de epocă pe şoselele capitalei?     maşini de epocă, recondiţionare, cultură automobilistică + zoom
Galerie foto (9)

Cu ocazia evenimentului “Rallye Bucureşti Istoric” ce a avut loc pe data de 21 mai 2011, proprietarii unor maşini de epocă şi-au expus “bunicuţele” fabricate în perioada 1912-1981. Evenimentul a avut ca scop promovarea culturii, a pasiunii pentru sport şi a filantropiei.

Colecţionarii au depus eforturi mari pentru a intra în posesia maşinilor de epocă, după care au umblat chiar ani de zile. Aceştia au găsit cu greu vehiculelele pe care le-au recondiţionat astfel încât să arate autentic.

Majoritatea maşinilor sunt cel puţin la al doilea proprietar. Colecţionarii povestesc cu emoţie despre toate eforturile pe care le-au depus pentru a recupera maşinile din gropile de gunoi, de la REMAT, uneori fiind nevoiţi chiar să le dezgroape din pământ.

Pasionaţii de automobile vechi au cheltuit sume impresionante de bani pentru a recondiţiona maşinile. Cea mai grea parte a procesului de repunere în funcţiune a maşinilor fabricate până în anii '80 o constituie achiziţia pieselor de schimb.

Adrei Barbu şi Sorin Chirculescu, câştigătorii locului trei în competiţia Rallye Bucureşti Istoric, dar şi câştigători ai Cupei Opel, au intrat în cursă cu o maşină Opel Commodore GS fabricată în anul 1969. (Mai multe detalii despre competiţia la care au luat parte puteţi găsi aici)

Pasiunea lui Andrei a început încă din copilărie, atunci când a văzut pentru prima dată un Opel Record din '63. Deoarece părinţii nu l-au încurajat să îşi urmeze pasiunea pentru colecţionarea maşinilor de epocă, Andrei a reuşit să intre în posesia primei maşini în 2003. Atunci a achiziţionat un Ford fabricat în anul 1965.

De-a lungul timpului, a continuat să caute maşini vechi şi să le colecţioneze. Deşi pasionat de colecţia Opel, Andrei a achiziţionat şi alte mărci de maşini. Până în prezent, colecţionarul se mândreşte cu 16 exemplare, printre care se numără modele din anii 1961-1972, iar cea mai veche maşină salvată de la casare a fost un model din 1957.

Cel mai mare inamic al maşinilor vechi abandonate sunt şoarecii, care îşi fac cuib în aceste maşini. Aceştia distrug, iniţial, firele electrice, astfel că primul lucru care trebuie verificat la o maşină veche este sistemul de electricitate.

Cei doi pasionaţi susţin că cel mai mult investesc energie proprie într-un astfel de proiect, fiind conştienţi că doar cu ajutorul răbdării pot duce munca până la capăt. Sorin Chirculescu menţionează că lucrează la o maşină de şapte ani, achiziţionând continuu piese pentru recondiţionarea acesteia.

Andrei a declarat că cea mai mare investiţie într-o maşină de epocă se ridică la valoarea de 3.000 € ,pe care i-a cheltuit de-a lungul vremii pe diferitele piese necesare. Maşinile sunt în continuă schimbare, proprietarii ajungând să lucreze la ele ani de zile.

Pentru a intra în posesia unor componente, proprietarii maşinilor de epocă îşi încearcă norocul atât în ţară, dar şi în străinătate. Germania este una dintre ţările unde colecţionarii au găsit piese de schimb, între pasionaţii de maşini de origini diferite legându-se chiar prietenii.

Piesele cele mai greu de găsit sunt cauciucurile, care nu mai sunt fabricate la dimensiunile de care au nevoie colecţionarii.

Deşi maşinile pe care le recondiţionează au mărci rivale, pasionaţii se ajută reciproc şi fac schimb de piese oricând este nevoie. Între proprietari s-au realizat legături strânse, ce se observă de fiecare dată când se întâlnesc la un eveniment dedicat "bunicuţelor".

Şoferii depun un efort foarte mare pentru a readuce pe şosele aceste maşini, dar ajung să le folosească pe drumurile bucureştene doar duminica. Pentru că nu sunt foarte populare în capitală, maşinile se retrag pe drumurile naţionale, unde parcurg, cu graţie, sute de kilometri.

Colecţionarii se plâng de faptul că oficialii încurajează programul REMAT, deoarece multe maşini de epocă ajung să fie distruse. Multe alte persoane nu văd cu ochi buni utilizarea acestor maşini în capitala României, astfel persoanele care recondiţionează maşinile preferă să le vândă pasionaţilor aflaţi în afara graniţelor ţării.

Atunci când vine vorba de preferinţele pentru maşini de epocă, Andrei susţine că oamenii sunt atraşi, în general, de maşinile mici, iar în ceea ce priveşte tinerii, ei aleg mai degrabă maşini sport sau maşini puternice.

"Fiecare maşină este destinată unui anumit tip de personalitate", susţine Andrei. Despre fiecare maşină se ştie că spune o frumoasă poveste a vieţii proprietarului. Majoritatea persoanelor care se despart de maşini şi care le dau viitorilor proprietari o fac cu greu, deoarece maşina reprezintă munca lor de-o viaţă.

Noii proprietari au ca misiuni să păstreze maşinile într-o stare bună de funcţionare şi să ducă mai departe tradiţia recondiţionării maşinilor de epocă.

Cei mai pasionaţi deţinători de maşini vechi sugerează chiar că şoferii maşinilor de epocă ar trebui să adopte o ţinută vestimentară corespunzătoare vremii din care provine maşina, pentru a întregi impresia.

Deşi automobilele de epocă au un consum foarte mare, lucru care face utilizarea lor foarte costisitoare, pasionaţii susţin că ar trebui promovat mersul cu acestea. "Aceste maşini nu sunt recondiţionate doar pentru a le prezenta în cadrul paradelor", a menţionat Andrei Barbu.

Pentru a nu se pierde tradiţia, pasionaţii susţin că ar trebui introduse lecţii de cultură automobilistică. În prezent există doar câteva mişcări ce susţin recondiţionarea şi utilizarea maşinilor de epocă.

Colecţionarii sunt îngrijoraţi de faptul că în perioada următoare nu vor mai exista piese de schimb pentru recondiţionarea acestor maşini. "În următorii 30 de ani nu vor mai exista maşini de epocă din cauza lipsei pieselor de schimb", afirmă Andrei.

Actualii proprietari ai maşinilor de epocă au intrat cu greu în posesia lor, unele fiind primite cadou, altele fiind achiziţionate la preţuri mici. Procesul de recondiţionare a acestora are ca finalitate plăcerea de a şti că ai depus tot efortul posibil pentru a readuce în stare funcţională o "bunicuţă".

Foto: Corina Niţescu