Entuziaştii luptă pentru supravieţuirea maşinilor de epocă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Colecţionarii au depus eforturi mari pentru a intra în posesia
maşinilor de epocă, după care au umblat chiar ani de zile. Aceştia
au găsit cu greu vehiculelele pe care le-au recondiţionat astfel
încât să arate autentic.

Majoritatea maşinilor sunt cel puţin la al doilea proprietar.
Colecţionarii povestesc cu emoţie despre toate eforturile pe care
le-au depus pentru a recupera maşinile din gropile de gunoi, de la
REMAT, uneori fiind nevoiţi chiar să le dezgroape din pământ.

Pasionaţii de automobile vechi au cheltuit sume impresionante de
bani pentru a recondiţiona maşinile. Cea mai grea parte a
procesului de repunere în funcţiune a maşinilor fabricate până în
anii ’80 o constituie achiziţia pieselor de schimb.

Adrei Barbu şi Sorin Chirculescu, câştigătorii locului trei în
competiţia Rallye Bucureşti Istoric, dar şi câştigători ai Cupei
Opel, au intrat în cursă cu o maşină Opel Commodore GS fabricată în
anul 1969. (Mai multe detalii despre competiţia la care au luat
parte puteţi găsi
aici)

Pasiunea lui Andrei a început încă din copilărie, atunci când a
văzut pentru prima dată un Opel Record din ’63. Deoarece părinţii
nu l-au încurajat să îşi urmeze pasiunea pentru colecţionarea
maşinilor de epocă, Andrei a reuşit să intre în posesia primei
maşini în 2003. Atunci a achiziţionat un Ford fabricat în anul
1965.

De-a lungul timpului, a continuat să caute maşini vechi şi să le
colecţioneze. Deşi pasionat de colecţia Opel, Andrei a achiziţionat
şi alte mărci de maşini. Până în prezent, colecţionarul se
mândreşte cu 16 exemplare, printre care se numără modele din anii
1961-1972, iar cea mai veche maşină salvată de la casare a fost un
model din 1957.

Cel mai mare inamic al maşinilor vechi abandonate sunt şoarecii,
care îşi fac cuib în aceste maşini. Aceştia distrug, iniţial,
firele electrice, astfel că primul lucru care trebuie verificat la
o maşină veche este sistemul de electricitate.

Cei doi pasionaţi susţin că cel mai mult investesc energie
proprie într-un astfel de proiect, fiind conştienţi că doar cu
ajutorul răbdării pot duce munca până la capăt. Sorin Chirculescu
menţionează că lucrează la o maşină de şapte ani, achiziţionând
continuu piese pentru recondiţionarea acesteia.

Andrei a declarat că cea mai mare investiţie într-o maşină de
epocă se ridică la valoarea de 3.000 € ,pe care i-a cheltuit de-a
lungul vremii pe diferitele piese necesare. Maşinile sunt în
continuă schimbare, proprietarii ajungând să lucreze la ele ani de
zile.

Pentru a intra în posesia unor componente, proprietarii
maşinilor de epocă îşi încearcă norocul atât în ţară, dar şi în
străinătate. Germania este una dintre ţările unde colecţionarii au
găsit piese de schimb, între pasionaţii de maşini de origini
diferite legându-se chiar prietenii.

Piesele cele mai greu de găsit sunt cauciucurile, care nu mai
sunt fabricate la dimensiunile de care au nevoie colecţionarii.

Deşi maşinile pe care le recondiţionează au mărci rivale,
pasionaţii se ajută reciproc şi fac schimb de piese oricând este
nevoie. Între proprietari s-au realizat legături strânse, ce se
observă de fiecare dată când se întâlnesc la un eveniment dedicat
„bunicuţelor”.

Şoferii depun un efort foarte mare pentru a readuce pe şosele
aceste maşini, dar ajung să le folosească pe drumurile bucureştene
doar duminica. Pentru că nu sunt foarte populare în capitală,
maşinile se retrag pe drumurile naţionale, unde parcurg, cu graţie,
sute de kilometri.

Colecţionarii se plâng de faptul că oficialii încurajează
programul REMAT, deoarece multe maşini de epocă ajung să fie
distruse. Multe alte persoane nu văd cu ochi buni utilizarea
acestor maşini în capitala României, astfel persoanele care
recondiţionează maşinile preferă să le vândă pasionaţilor aflaţi în
afara graniţelor ţării.

Atunci când vine vorba de preferinţele pentru maşini de epocă,
Andrei susţine că oamenii sunt atraşi, în general, de maşinile
mici, iar în ceea ce priveşte tinerii, ei aleg mai degrabă maşini
sport sau maşini puternice.

„Fiecare maşină este destinată unui anumit tip de
personalitate”, susţine Andrei. Despre fiecare maşină se ştie că
spune o frumoasă poveste a vieţii proprietarului. Majoritatea
persoanelor care se despart de maşini şi care le dau viitorilor
proprietari o fac cu greu, deoarece maşina reprezintă munca lor
de-o viaţă.

Noii proprietari au ca misiuni să păstreze maşinile într-o stare
bună de funcţionare şi să ducă mai departe tradiţia recondiţionării
maşinilor de epocă.

Cei mai pasionaţi deţinători de maşini vechi sugerează chiar că
şoferii maşinilor de epocă ar trebui să adopte o ţinută
vestimentară corespunzătoare vremii din care provine maşina, pentru
a întregi impresia.

Deşi automobilele de epocă au un consum foarte mare, lucru care
face utilizarea lor foarte costisitoare, pasionaţii susţin că ar
trebui promovat mersul cu acestea. „Aceste maşini nu sunt
recondiţionate doar pentru a le prezenta în cadrul paradelor”, a
menţionat Andrei Barbu.

Pentru a nu se pierde tradiţia, pasionaţii susţin că ar trebui
introduse lecţii de cultură automobilistică. În prezent există doar
câteva mişcări ce susţin recondiţionarea şi utilizarea maşinilor de
epocă.

Colecţionarii sunt îngrijoraţi de faptul că în perioada
următoare nu vor mai exista piese de schimb pentru recondiţionarea
acestor maşini. „În următorii 30 de ani nu vor mai exista maşini de
epocă din cauza lipsei pieselor de schimb”, afirmă Andrei.

Actualii proprietari ai maşinilor de epocă au intrat cu greu în
posesia lor, unele fiind primite cadou, altele fiind achiziţionate
la preţuri mici. Procesul de recondiţionare a acestora are ca
finalitate plăcerea de a şti că ai depus tot efortul posibil pentru
a readuce în stare funcţională o „bunicuţă”.

Foto: Corina Niţescu