Pielea astronauţilor devine mai groasă în timpul misiunilor spaţiale

Pielea astronauţilor devine mai groasă în timpul misiunilor spaţiale îndelungate, potrivit unui studiu realizat recent de cercetătorii de la Departamentul de Biofotonică şi Tehnologie Laser din cadrul Universităţii Saarland din Germania, informează Reuters.

O primă misiune spaţială cu echipaj uman la bord către planeta Marte ar putea fi realizată de NASA în jurul anilor 2030. Dar, întrucât planeta roşie se află la peste 55 milioane de kilometri de Terra, astronauţii vor trebui să petreacă în spaţiu cel puţin o jumătate de an în drumul către Marte - fără a ţine cont de călătoria de întoarcere. Dintre numeroasele obstacole pe care trebuie să le învingă, sănătatea astronauţilor pe durata unei misiuni atât de îndelungate în spaţiu reprezintă principala îngrijorare a savanţilor de la NASA.

Cercetătorii germani au folosit o tehnologie avansată de imagistică încercând să înţeleagă mai bine un fenomen neobişnuit - mai exact, motivul pentru care pielea astronauţilor devine mai groasă în spaţiu. Coordonaţi de profesorul Karsten Koenig, savanţii germani au utilizat tomografia dermică prin imagistică de înaltă rezoluţie pentru a analiza şi monitoriza celulele tegumentare ale mai multor astronauţi, înainte şi după misiunile în spaţiu ale acestora.

Creatorii acestei tehnologii cu laser spun că rezoluţia spaţială este de o mie de ori mai mare decât aceea a dispozitivelor ultrasonice - de neegalat de oricare alt dispozitiv. Noul aparat are potenţialul şi de a revoluţia procesul de diagnosticare din spitale, precizează profesorul Koenig.

Karsten Koenig, care este şi CEO al companiei germane JenLab, a fost rugat de Agenţia Spaţială Europeană (ESA) să folosească acest dispozitiv cu tehnologie laser pentru un proiect de-al ei, denumit "Proiectul Skin B", despre care ESA spune că a fost creat pentru a înţelege mai bine "mecanismele de îmbătrânire a pielii, care sunt lente pe Terra (şi de aceea aproape imposibil de studiat eficient), dar mult mai accentuate în condiţii de imponderabilitate".

"NASA şi ESA ne-au întrebat dacă ar fi posibil să analizăm pielea astronauţilor. Dorim să ştim dacă există un alt fel de proces de îmbătrânire în spaţiu şi să cunoaştem modificările care îi afectează pe astronauţii care petrec şase luni în spaţiu. Deoarece mulţi astronauţi se plâng de probleme ale pielii", a spus profesorul Koenig.

Deocamdată, cercetătorii germani au scanat trei astronauţi, înainte şi după revenirea din misiunile lor spaţiale: italienii Luca Parmitano şi Samantha Cristoforetti şi germanul Alexander Gerst.

Cristoforetti, care lucrează pentru ESA, a efectuat o scanare înainte de călătoria ei la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS), în noiembrie 2014. Atunci când a revenit pe Pământ, pe 11 iunie, misiunea ei de 199 de zile la bordul ISS a stabilit un nou record - cea mai îndelungată prezenţă în spaţiu pentru o femeie. Precedentul record la această categorie fusese stabilit de Sunita Williams, o astronaută de la NASA, în cadrul unei misiuni care a început în 2006 şi s-a încheiat în 2007. Celulele de piele ale lui Cristoforetti au fost din nou scanate de Koenig, care a explicat modul în care, pe ISS, fiziologia pielii este diferită.

"Până acum, am obţinut rezultate interesante de la cei trei astronauţi. Se pare că există o producţie puternică de colagen; dintr-o dată, acei astronauţi aveau mai mult colagen. Se pare că se produce un fel de efect antiîmbătrânire, cel puţin la nivelul dermei, stratul inferior al pielii. Şi am descoperit că epiderma, în special acea parte cu celule vii, se subţiază, iar pielea devine mai groasă", a spus profesorul Koenig.

"Nu avem deocamdată o explicaţie şi vom aştepta rezultatele de la alţi astronauţi pentru a ne da seama de ceea ce se petrece şi, poate, să încercăm să înţelegem cum putem să ne protejăm, ce putem face pentru ca epiderma să nu se mai subţieze", a adăugat ea.

NASA dezvoltă în această perioadă o tehnologie care trebuie să fie capabilă să transporte astronauţi pe un asteroid în jurul anului 2020, la bordul capsulei Orion. Agenţia americană va avea astfel şansa de a testa noi sisteme şi proceduri dincolo de orbita joasă terestră. NASA spune că aceste lucruri pregătesc în fapt viitoarele misiuni cu oameni pe Marte.

Între timp, profesorul Koenig şi echipa sa vor continua să studieze cauzele care duc la îngroşarea pielii astronauţilor şi, fapt crucial, modul în care acest fenomen poate fi prevenit.

"Am văzut că epiderma devine mai subţire cu 20%. Până acum, nu avem nicio explicaţie. Însă acest lucru apare după şase luni. Dacă un om merge pe Marte, va avea nevoie de un an sau chiar doi pentru a se întoarce pe Terra şi nu ştim încă în mod sigur dacă este un lucru bun ca epiderma să devină tot mai subţire", a precizat cercetătorul german.

Sursa: Mediafax