Alzheimerul i-a luat lui Edith amintirile şi inteligenţa energică. Nu i-a putut lua bunătatea. De unde provine adevărata noastră identitate

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O întâmplare recentă dovedeşte că într-adevăr caracterul moral este cel care defineşte indentitatea umană.

În ultimii cinci ani, Edith, în vârstă de 93 de ani, a suferit de boala Alzheimer. În această vară, Edith a încetat din viaţă. Până în momentul decesului, femeia a uitat aproape tot, până şi numele copiilor ei. De asemenea, a pierdut cam tot ce o definea: inteligenţa ei energică, pasiunea pentru literatură şi istorie.

Totuşi bunătatea ei nu s-a schimbat. Dragostea ei caracteristică a devenit şi mai evidentă odată cu trecerea timpului. Alzheimer îţi poate da impresia că ai pierdut persoana iubită, chiar dacă aceasta încă trăieşte. Dar pentru copiii ei, bunătatea continuă a lui Edith a însemnat că, deşi memoria şi intelectul au dispărut, ea încă este prezentă ca şi individ.

Un studiu din domeniul Ştiinţei Psihologice scoate la iveală o interesantă colaborare dintre psihologul Nina Strohminger, de la Universitatea Yale, şi filosoful Shaun Nichols, de la Universitatea din Arizona. Cercetările lor demonstrează cum cazul lui Edith exemplifică surprinzătorul principiu: identitatea unui individ provine din caracterul lui moral şi mai puţin din memorie şi intelect.

Din bolile neurodegenerative, precum  Alzheimer, rezultă o profundă întrebare referitoare la natura umană: În multitudinea de conexiuni neuronale din creierul meu, eu unde mă aflu?
Ce se întâmplă cu o persoană atunci când toate conexiunile neuronale se descâlcesc?

Mulţi filosofi au presupus că identitatea noastră îşi are rădăcinile în amintiri şi în înţelepciunea acumulată de-a lungul vieţii. Doctorii Strohminger şi Nichols au contrazis teoriile filosofilor, spunând că un individ se poate identifica prin caracteristicile lui morale, calmitatea, bunătatea sau curajul lui. Pentru a verifica această teorie, cercetătorii au comparat diferite cazuri de boli neurodegenerative cu ajutorul a 248 de participanţi la studiu. Ei au comparat bolnavii de Alzheimer cu alte persoane care suferă de Demenţă Frontotemporală (FTD).

FTD este cel de-al doilea tip comun de demenţă după Alzheimer, deşi afectează mai puţini oameni şi, de cele mai multe ori, apare la persoanele mai tinere.

În cazul Demenţei Frontotemporale predomină tulburări de tip afectiv, tulburări de comportament şi personalitate, dificultăţi în gândire şi limbaj. Prin urmare, bolnavii de FTD se pot schimba din punct de vedere moral, chiar dacă memoria şi intelectul lor încă funcţionează. Ei pot deveni indiferenţi faţă de ceilalţi sau nu îşi pot controla impulsul de a fi nepoliticoşi.

În final, cercetătorii au făcut o comparaţie între bolnavii de Alzheimer şi FTD şi cei bolnavi de Scleroză laterală amiotrofică. ALS se caracterizează printr-o reducere progresivă a neuronilor motori care comandă muşchii voluntari, muşchi care fac posibilă mişcarea. Fizicianul Stephen Hawking suferă de ALS.

Soţiile şi copiii bolnavilor au trebuit să completeze un chestionar propus de cercetători pentru a afla mai multe despre modificările în timp ale memoriei, ale comportamentului moral şi schimbările cognitive ale subiecţilor.

Astfel, cercetătorii au descoperit că cei care suferă de Demenţă Frontotemporală par a fi complet alte persoane comparativ cu cei bolnavi deAlzheimer. Totodată, cei bolnavi de Scleroză laterală amiotrofică nu s-au schimbat mult, odată cu trecerea timpului.

O analiză statistică arată că bolile au afectat comportamentul moral al fiecărui pacient. În cazul fiecărei boli, Alzheimer, FTD şi ASL, schimbările comportamentului moral au afectat identitatea, în timp ce modificările memoriei şi cele ale intelectului nu au afectat identitatea niciunui bolnav.

În concluzie, datorită caracterului moral oamenii pot relaţiona. Caracterul moral al unui individ este mai presus de orice dezordine neuronală şi reuşeşte să influenţeze vieţile celorlalţi.

Sursă: The Wall Street Journal