Numărul bolnavilor de Alzheimer, în continuă creştere. Semnele care indică că poţi suferi de demenţă: ”La mine au apărut halucinaţiile”

Primele modificări în creierul bolnavilor de Alzheimer apar cu 15 – 20 de ani mai devreme, fără a-i afecta, însă, comportamentul.

”La 35 de ani ar fi bine să ne gândim la prevenirea unor factori care sigur ne vor face rău general, adică hipertensiune, diabet, obezitate. Pentru oamenii tineri trebuie să conteze şi sănătatea creierului, nu doar bolile cardiovasculare şi metabolice”, a declarat prof. Cătălina Tudose, preşedinte Societatea Română de Alzheimer, la Conferinţa Naţională Alzheimer 2016 Potrivit acesteia, nu toate tulburările de memorie reprezintă Alzheimer.

• Ce s-ar putea ascunde sub vulcanii de pe Marte?
• Oamenii de știință ar fi găsit „Sfântul Graal” al computerelor cuantice

”Alzheimerul este o boală. Demenţa este ultima fază a bolii, ea debutează cu mult înainte de a o diagnostica… Există o serie de factori care sunt comuni pentru multe afecţiuni: hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, obezitatea, hipercolesterolemia, care sunt factori de risc pentru boala Alzheimer, pentru o boală degenerativă, nu neapărat vasculară, dacă se instalează în jurul vârstei de 45 – 50 de ani. Dacă se instalează după 65 – 70 de ani nu mai sunt factori de risc pentru această boală”, a afirmat, la rândul său, prof. Gabriel-Ioan Prada, preşedintele Societăţii Române de Geriatrie şi Gerontologie.

Potrivit acestuia, Alzheimerul şi, în special, termenul ”demenţă”, le pune bolnavilor un stigmat.

”La mine au apărut halucinaţiile”

Helga Rohra, fost translator şi preşedintele European Working Group of People cu Dementia, ea însăşi diagnosticată cu Alzheimer în urmă cu nouă ani, a vorbit despre semnele care pot indica că o persoană tânără poate suferi de Alzheimer:

”Un pacient care este tânăr va remarca, în primul rând, un simptom în ceea ce el face zilnic. Dacă este o persoană care lucrează la caserie va avea pobleme cu banii. Cum dau restul? Ce sunt banii ăştia? Interesant este faptul că tu înregistrezi conştient şi spui că azi eşti obosită. Primul simptom este afectarea a ceea ce fac regulat. Ulterior apare ceva lingvistic: nu vorbeşti clar, schimbi vocalele, nu îţi vin cuvintele. Apoi apare dezorientarea, îţi apare totul străin. Şi în funcţie de ce fel de demenţă vei dezvolta apar tot felul de senzaţii. La mine au apărut halucinaţiile… Cei care conştientizează aceste semne ar trebui să se analizeze, să nu meargă imediat la medic, ci abia după şase luni”, a afirmat Helga Rohr.

În momentul de faţă, cercetarea la nivel mondial în domeniul Alzheimerului pune accentul pe găsirea biomarkerilor bolii mai devreme ca pacientului să îi fie pus diagnosticul de demenţă.

Prof. Bogdan O. Popescu, preşedintele Societăţii de Neurologie din România, este de părere că demenţa este un sindrom, nu o boală, iar la ea se poate ajunge prin 50 de cauze diferite. ”Demenţa nu apare numai la un om foarte în vârstă şi nu apare numai prin boala Alzheimer… Un diagnostic precoce şi un tratatment precoce nu vindecă boala Alzheimer, pot întârzia momentul în care aceşti pacienţi să aibă nevoie de instituţionalizare. Boala Alzheimer nu se întoarce, nu se vindecă”, afirmă prof. Bogdan O. Popescu.

”Nu orice tulburare de memorie care apare la un om de 35 – 40 de ani reprezintă demenţă în final”

Acesta atrage atenţia că dacă în familie există un membru a cărei boală Alzheimer a debutat până în 65 de ani, riscul este mai mare pentru urmaşi, pentru că există probabilitatea să existe o mutaţie genetică care să se transmită. ”Dacă mama sau tata au avut o boală Alzheimer cu debut la 80 de ani, deci după 65 de ani – ăsta este pragul formal – atunci există un risc crescut, dar nu vorbim de o boală genetică familială. Este vorba de doar un risc mai mare comparativ cu unul care nu are membrii în familie cu Alzheimer”, a adăugat preşedintele Societăţii de Neurologie din România în cadrul Conferinţei Naţionale Alzheimer 2016.

În continuare, prof. Bogdan O. Popescu a reamintit că principalul factor de risc pentru demenţă este vârsta. ”Pe fondul ăsta constatăm că identificăm şi la vârste mai tinere această boală, însă nu orice tulburare de memorie care apare la un om de 35 – 40 de ani reprezintă demenţă în final”, afirmă prof. Bogdan O. Popescu.

România se află în al 26-lea an de declin demografic, iar populaţia a ajuns la nivelul anului 1966, potrivit profesorului Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice „Vladimir Trebici” al Academiei Române.

În acest context, specialiştii din domeniul psihiatriei şi neurologiei afirmă că incidenţa Alzheimer-ului este în continuă creştere.

”Îmbătrânirea este un proces sau o boală? Osteoporoza cum a fost înainte? A fost considerată tot un proces. Asta este întrebarea. Dacă ne uităm, noi avansăm în viaţă şi sunt patru boli principale ale îmbătrânirii: cancerul, Alzheimerul, diabetul şi bolile cardiovasculare. Au ceva în comun. În România, incidenţa centenarilor este mult mai mare decât în Elveţia, SUA sau Japonia şi trebuie să facem ceva ca să îi ajutăm pe acei bătrâni sănătoşi să moară tineri la o vârstă avansată”, a declarat prof. Ilan Gonen, fondator şi membru al consiliului de conducere al centrului de cercetare clinicăTangentData (TGD).