Halucinaţii cu şerpi, paranoia şi extenuare, câteva dintre problemele cu care se confruntă cercetătorii care muncesc în timpul nopţii

Din cauza muncii pe timp de noapte şi a oboselii profunde acumulate, Medellin avea tot mai multe halucinaţii  ,,Am început să văd tot mai mulţi şerpi,” afirmă ea.  Cercetătoarei i se părea că orice umbră semăna cu unduirea unui şarpe, iar fiecare frunză avea colţi. Deşi era o veterană a turelor de noapte, în zori Medellin se simţea ameţită. 

Turele de noapte sunt comune în anumite câmpuri ştiinţifice, de exemplu în timpul studiului liliecilor, al nebuloaselor stelelor sau a psihologiei somnului.  Cercetătorii care se implică în astfel de proiecte riscă să aibă probleme serioase care în general nu apar în timpul zilei. ,,Oamenii sunt făcuţi să funcţioneze în funcţie de lumină,”’ a declarat Candice Alfano, psiholog din cadrul Universităţii din Houston, care conduce un studiu pentru NASA care include întreruperea ritmurilor circadiene. 

• Universul invizibil dezvăluie noi indicii despre materia întunecată
• De ce ni se pare că luna decembrie „vine mai devreme” în fiecare an?

În afară de oboseala profundă, turele de noapte pot produce momente de calmitate sau euforie. ,,Fie reuşeşti să afli mai multe despre lumea înconjurătoare, fie despre tine,” declară Medellin.

Biologii, spre exemplu, îşi petrec toată viaţa încercând să analizeze schemele nondiurnale ale anumitor plante sau animale. Nicky Creux, postdoctorand de la Universitatea din California, a studiat floarea soarelui ale căror muguri se deschid doar în zorii zilei.  Ceea ce înseamnă că se trezeşte zilnic la 3:30, pentru a amplasa echipamentul care urmăreşte minut cu minut creşterea organelor reproductive ale plantelor. 

De asemenea, şi viaţa socială a lui Creux a avut de suferit deoarece aceste săptămâni le trăieşte în fus orar diferit ,,Prietenii vor să ieşim la cină, dar eu nu pot, trebuie să fiu în pat la 20:00,” afirmă ea.

Spre deosebire de biologi, astronomii observă stele din interior, într-un spaţiu relativ confortabil. Însă sedentarismul are şi el defectele sale. 

Drent Miszalski, astronom din Cape Town care se află la Observatorul Astronomic  Sud-African din Sutherland, afirmă că ,,efortul fizic combinat cu extenuarea m-au făcut într-o seară să adorm pe scaun în timpul unei observaţii”. Niciun studiu specific nu a analizat prblemele pe care cercetătorii le au atunci când lucrează în turele de noapte. În prezent, există computere şi tehnologii care uşurează munca cercetătorilor pe timp de noapte. Însă turele de noapte rămân o metodă tradiţională în multe domenii ştiinţifice. 

Sursa: Science Magazine

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: