O nouă teorie despre interacţiunea materiei negre poate explica MISTERELE Universului

În secolul XX, astronomii au fost suprinşi să descopere că stelele din afara galaxiilor se mişcă cu aceiaşi viteză precum stelele din interiorul galaxiilor, astfel fiind sugerat faptul că există mai multă materie decât cea percepută de ochiul uman. Numele alocat materiei invizibile a fost cel de materie întunecată, iar paradigma clasică sugerează că este compusă din particule imense, care interacţionează slab una cu cealaltă fenomen cunoscut simplu cu denumirea de WIMP. 

Noile cercetări realizate asupra curbelor de rotaţie ale galaxiilor sugerează că fenomenul nu este atât de simplu de explicat. 

• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert
• Un expert spune că modelele lingvistice mari nu vor fi niciodată cu adevărat inteligente

Cercetătorul Ayuki Kamada, din cadrul Universităţii din California, şi colegii săi încearcă să descopere o alternativă. Echipa a analizat 30 de galaxii ce au curbe de rotaţie stranii şi au descoperit că pot fi explicate mult mai concis cu ajutorul unui tip diferit de materie neagră care poate interacţiona cu ea însăşi. Acest tip de particule se comportă asemănător cu unele similare, precum protonii care interacţionează întrei ei prin intermediul câmpului electromagnetic.

,,Este o modificare minimală,” spune Manoj Kaplinghat, de la Universitatea din California. 

Atunci când se formează galaxiile, materia neagră rece cade în centru, iar materia neagră fierbinte se propagă către marginile externe. Dar dacă materia întunecată ar putea interacţiona cu ea însăşi, atunci particulele vor face schimb de energie şi vor ajunge la aceiaşi temperatură, asemănător cu particulele de aer dintr-o cameră. În anumite cazuri, particulele reci de materie vor primi o încărcătură mult prea mare de energie şi se vor propaga spre zonele marginale, construindu-se un centrul mult mai puţin dominant de materie neagră. Fenomenul anterior poate explica creşterea graduală a curbelor de rotaţie. 

Sursă: New Scientist

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: