O boală misterioasă a fost diagnosticată după mai bine de 200 de ani. Celebrul pictor Goya şi-a pierdut auzul din cauza ei

Francisco Goya (1746 — 1828) este considerat cel mai important pictor spaniol de la sfârşitul secolului XVIII — începutul secolului XIX.

• Un material controversat a început să fie folosit în chirurgia plastică
• Adevărul simplu și trist: De ce cred oamenii în teoriile conspirației?

La jumătatea carierei sale, în 1793, pictorul s-a îmbolnăvit grav, rămânând la pat timp de mai multe luni. Printre simptomele cunoscute ale acestei boli se numără durerile de cap, ameţeli, halucinaţii, probleme cu vederea şi acufene (ţiuitul în urechi). Majoritatea acestor simptome s-au estompat şi au dispărut, însă până la sfârşitul vieţii, la vârsta de 82 de ani, celebrul pictor a rămas surd, potrivit TVR.

Boala lui Goya a rămas fără un diagnostic clar, deşi unii experţi au emis diverse ipoteze, printre care meningita bacteriană, sifilisul sau chiar o posibilă intoxicaţie cu plumb rezultată în urma lucrului cu vopsele.

Într-o nouă analiză, Dr. Ronna Hertzano, chirurg şi expertă ORL de la Şcoala de medicină a Universităţii din Maryland, susţine că Francisco Goya ar fi suferit de sindromul Susac — o maladie autoimună rară în care sistemul imunitar al pacientului atacă vasele de sânge din creier, retină şi urechea internă. Printre simptome se numără dureri puternice de cap, dificultăţi de concentrare, probleme psihiatrice şi pierderea vederii, echilibrului şi auzului.

Diagnosticarea bolii de care a suferit Goya a fost o provocare pentru că, în cazul său, „nu dispunem de însemnări scrise de la medicii care l-au examinat”, a precizat Hertzano. Cu toate acestea, Goya „s-a confruntat cu o constelaţie de simptome” care oferă indicii cu privire la natura diagnosticului, a adăugat ea.

Sindromul Susac explică toate simptomele suferite de pictor şi poate să-i lase pe pacienţi suferind de surditate permanentă, conform lui Hertzano.

Deşi sifilisul, meningita bacteriană sau intoxicaţia cu plumb pot explica simptomele suferite de Goya, în secolul XVIII, pacienţii cu astfel de afecţiuni nu-şi reveneau aşa cum a făcut-o pictorul. Pacienţii cu astfel de probleme de sănătate sufereau aproape întotdeauna complicaţii grave.

Diagnosticul pus de Dr. Hertzano nu este însă unul definitiv. „Nu putem face mai mult de speculaţii”, a mai spus ea.

Dacă Goya ar fi trăit în zilele noastre, el ar fi putut primi tratament pentru această boală şi chiar şi aşa tot ar fi existat riscul să-şi piardă auzul, a precizat Dr. Hertzano.