Prima pagină Stiinta

Copilul dumneavoastră este prea agresiv? Nimic din ceea ce îi oferiţi nu îl satisface? Accesele de furie la copii din perspectiva lui Freud

Tiberiu Seeberger 07.03.2017 | ● Vizualizări: 3291
Sursa foto: pixabay.com     + zoom
Galerie foto (1)

Cu siguranţă vi s-a întâmplat de multe ori ca acel copil pe care îl aveţi, bun, cuminte, iubitor, să facă un acces de furie când a vrut o jucărie şi dumneavoastră nu aţi putut să i-o cumpăraţi. Cu toţii am văzut cel puţin o dată în viaţă o astfel de scenă în care copilul ţipa atât de tare încât părinţii nu ştiau cum să-l facă să înceteze.

Din punctul de vedere al lui Sigmund Freud, începând cu vârsta de aproximativ 1 an copilul intră într-un stadiu care este foarte important pentru atitudinea lui faţă de autoritate. Aici se produce aşa numita educaţie sfincterială, adică se învaţă copilul cum să îşi facă nevoile la oliţă sau direct la toaletă. Acest moment este foarte important, deoarece acum copilul este pus în situaţia în care i se cere ceva. Până acum el a trăit într-o lume ce i-a oferit în mare parte totul, dar acum lumea înconjurătoare îl constrânge pentru a obţine ceva de la el. 

Acel ceva sunt fecalele. Părinţii îi vor cere şi îl vor obliga pe copil să îşi facă nevoile în oliţă sau în toaletă, iar atitudinea acestora influenţează viitorul comportament al copilului faţă de figurile autoritare pe care le întâlneşte. 



De exemplu dacă părinţii îl bruschează şi îi solicită agresiv să îşi facă nevoile mai repede, copilul va dezvolta o agresivitate faţă de persoanele cu autoritate şi astfel, când va creşte, va avea reacţii violente în momentele în care este obligat să facă ceva.
 
Mai departe, în decursul dezvoltării sale, în jurul vârstei de 2 ani, la copil devine pronunţat complexul lui Oedip. Aici el dezvoltă sentimente de iubire faţă de părintele de sex opus şi sentimente conflictuale faţă de cel de acelaşi sex. În cadrul acestei perioade, putem observa foarte des băieţi care doresc să doarmă cu mamele lor şi fete care doresc să doarmă cu taţii lor în pat.
 
Aceasta este de asemenea o vârstă conflictuală, deoarece copilul poate avea ieşiri foarte agresive dacă este întrerupt dintr-un moment pe care el îl consideră încărcat cu emoţie. 
 
De exemplu dacă o fată se joacă cu tatăl ei şi vine mama şi o trimite la culcare deoarece este o oră târzie, fata poate percepe momentul ca pedeapsă pentru dragostea pe care o simte faţă de tată: „Eu nu am voie să îl iubesc pe tata. Mama îl vrea doar pentru ea.”
 
Ideea de bază pe care vreau să o expun este aceea că frustrările şi reacţiile agresive ale copiilor sunt normale, este normal ca un copil să experimenteze agresivitatea sa pentru a putea mai târziu să o controleze, dar reacţiile exagerate în raport cu situaţia dată ar trebui să prezinte un semn de întrebare. Pentru orice problemă pe care o are copilul, dacă aceasta nu se poate rezolva cu o comunicare între dumneavoastră şi el, se recomandă o vizită la un cabinet psihologic.
 
Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist în formare
0761517763

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI