Prima pagină Stiinta

De la forme geometrice rudimentare la literatură: evoluţia care a permis oamenilor să citească şi să scrie

Alexandru Voiculescu 04.28.2019 | ● Vizualizări: 308
Credit: 123RF     + zoom
Galerie foto (1)

Regiunea din creier care procesează informaţia vizuală, cortexul vizual, a evoluat timp de milioane de ani, într-o lume unde cititul şi scrisul nu existau. Modul în care aceste aptitudini au apărut a fost un mister, creierele noastre dezvoltând - aparent dintr-o dată - aceste capacităţi.

Unii cercetători cred că esenţa în înţelegerea acestei tranziţii este determinarea modului cum şi de ce primii oameni au început să facă semne repetitive. Ultimele studii de imagistică asupra cortexului vizual au oferit informaţii importante despre modul în care creierul percepe tiparele simple, scrie The Independent.

MESAJE DE PAŞTE 2019. Felicitări, urări şi sms-uri frumoase de Paşte pentru familie, prieteni, cei dragi, colegi sau cunoştinţe

Într-o lucrare publicată în Journal of Archaeological Science: Reports, Derek Hodgson de la University of York a analizat astfel de studii pentru a argumenta că primele inscripţii ale oamenilor erau mai degrabă estetice şi nu simbolice, descriind şi ce a însemnat acest lucru pentru evoluţia cititului şi a scrisului.



Începutul scrisului, de dinaintea existenţei oamenilor

Arheologii au scos la iveală un număr mare de tipare inscripţionate produse de primii oameni precum Homo erectus sau Omul de Neanderthal. Semnele sunt cu mii de ani mai vechi decât arta reprezentativă.

Astfel de motive au fost găsite în Africa de Sud cu inscripţii ce datează de acum 100.000 de ani. Arheologii au mai găsit şi inscripţii pe scoici realizate de Homo erectus acum circa 540.000 de ani. O observaţie interesantă a acestor prime semne este că toate au unghiuri, încrucişări şi linii repetitive.

În 2000, cercetătorul a sugerat că modul în care „primul cortex vizual” - locul unde informaţia vizuală de la ochi ajunge la cortex - procesează informaţia duce la o capacitate de a inscripţiona tipare simple. Ştim că această regiune are neuroni care codifică pentru margini, linii şi intersecţii în T. Aceste forme activează în mod preferenţial cortexul vizual.

Este uşor de văzut cum acestea au apărut. Liniile, unghiurile şi intersecţiile sunt cele mai abundente trăsături în mediul înconjurător - oferă primele indicaţii cruciale despre forma unui obiect. Abilitatea creierului nostru de a le procesa este comună cu cea a altor primate, dar creierul umane este de asemenea capabil să răspundă la acestea indicatoare într-un mod proactiv folosind „principiile Gestalt” - reguli care permit minţii să perceapă automat tipare într-un stimul. Acest lucru ajută la construirea formelor de bază care urmează să treacă la zone de ordin mai înalt din creier care se ocupă cu procesarea vizuală.

La un anumit moment, acum 700.000 de ani, această senzitivitate la geometrie şi la percepţia tiparelor a permis oamenilor să realizeze unelte care prezintă un anumit grad de simetrie. Erau imposibil de realizat fără o cunoaştere implicită a geometriei.

De asemenea, într-un anumit moment, formele geometrice au început să fie copiate pe diferite materiale, ducând la crearea ideogramelor şi mai târziu a scrisului.

Dar cum a fost posibil? Cercetările în neuroştiinţe au arătat că scrisul are nevoie de cortexul premotor al creierului, care stă la baza aptitudinilor manuale. Teoria cercetătorului este aceea că cititul şi scrisul au evolua atunci când percepţia noastră pasivă pentru a discerne lucrurile a început să interacţioneze cu dexteritatea manuală.

Cortexul vizual a avut o nouă misiune

Scrisul şi tiparele abstracte activează de asemenea aşa-zişii neuroni oglindă din creier. Aceste celule sunt remarcabile pentru că se activează amândoi atunci când acţionăm şi îi vedem pe alţii că acţionează, ajutându-ne să ne identificăm cu alţii ca şi cum noi am acţiona. Dar aceştia se activează şi atunci când vedem tipare şi vedem text scris. Acest lucru poate produce un simţ al identificării cu un pattern - ori accidental ori natural - într-un mod care ne inspiră să-l reproducem. Aceste semne au fost primii paşi spre scris şi citit.

Astfel, această evoluţie a permis creierului să refolosească cortexul vizual pentru un scop cu totul nou. În ultimă instanţă, ar fi putut crea un nou proces în creier care exploatează cortexul vizual, ducând la apariţia unei noi regiuni pentru cuvântul scris, legându-l cu regiunea vorbitului.

Acestea fiind spuse, unii cercetători cred că primele semne erau mai degrabă simbolice şi nu estetice, iar scrisul a evoluat din codificarea informaţiei din ele. Totuşi, Hodgson susţine că acest lucru este improbabil. Primele semne erau similare unele cu altele pe o perioadă mare de timp. Dacă semnele erau simbolice, ne-am fi aşteptat să vedem mai multe variaţii în timp şi spaţiu, aşa cum vedem în sistemele de scriere moderne. Dar acesta nu este cazul.

Dovezile indică faptul că primele semne erau estetice, fiind derivate din preferinţa primară a cortexului vizual pentru configuraţiile de bază. Ar fi putut începe cu Homo erectus, care trăia acum 1,8 milioane - 500.000 de ani.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Cerebelul, deşi a fost anterior subestimat, este ”centrul de control al calităţii din creier”

Limbajul este învăţat în circuite ale creierului care există de dinaintea oamenilor

Neurologii au descoperit regiunea din creier care permite tranziţia de la o limbă la alta

Conform unui nou studiu, creierul poate fi antrenat pentru a evita condiţii precum dislexia