Plecând de la datele seismice  adunate de către NASA în timpul misiunilor Apollo, cercetătorii au identificat locaţia unor peisaje selenare modelate de forţele tectonice, care s-au format relativ recent în termeni geologici, notează Reuters. Observaţiile de-a lungul timpului asupra Lunii sugerează că aceste fenomene se datorează micşorării subtile a volumului satelitului, corelat cu răcirea miezului fierbinte.

 

Imaginile surprinse de către programul de observaţii selenare arată că Luna îşi pierde uşor-uşor din volum, această restrângere a volumului fiind vizibilă în zonele în care scoarţa se încreţeşte. „Asta înseamnă că Luna a reuşit să rămână activă din punct de vedere tectonic chiar şi după 4,5 miliarde de ani”, explică Thomas Watters, autorul studiului şi specialist în ştiinţe planetare al Institutului Smithsonian din SUA.

 

„Este foarte interesant deoarece până în acest moment nu era clar dacă Luna a trecut deja prin acest proces în urmă cu milioane de ani şi a rămas inertă tectonic sau dacă este activă şi în prezent”, explică Nicholas Schmerr, geolog şi co-autor al studiului.

 

Astronauţii americani au amplasat seismometre pe suprafaţa Lunii în timpul misiunilor Apollo 11, 12, 13, 14, 15 şi 16, înregistrând de-a lungul timpului peste 28 de cutremure care au ajuns la o magnitudine de 5 pe scara Richter. Alte evenimente din istoria Lunii, precum impactul cu un asteroid, produc la rândul lor seisme,dar au o semnătură distinctă.

 

Oamenii de ştiinţă sunt de părere că fenomenul micşorării Lunii nu este unic în sistemul nostru solar, diferitele analize ale plantei Mercur sugerează că şi aceasta trece printr-un fenomen asemănător.

De ce se îngrozeau oamenii, în trecut, atunci când Luna îşi schimba culoarea

Un grup de cercetători a ajuns la concluzia că pe Lună a putut exista viaţă

Pământul şi Luna au fost suprinse într-o imagine epică

Declaraţie şocantă renumitul ufolog George Graham: ”Luna este stăpânită de extratereştri”