O nouă premieră uimitoare. Suprafața planetei Venus, surprinsă de sonda Parker de la NASA

Noile imagini înregistrate de sonda Parker Solar Probe de la NASA au dezvăluit strălucirea roșiatică a suprafeței lui Venus care radiază prin învelișul său de nori toxici – o descoperire care ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine mineralele care alcătuiesc această planetă stâncoasă și misterioasă.

Utilizând datele instrumentului Wide-field Imager for Parker Solar Probe (WISPR), oamenii de știință au reușit să se uite sub atmosfera groasă a planetei, descoperind caracteristici geologice precum înălțimi, platouri și câmpii.

• Un material controversat a început să fie folosit în chirurgia plastică
• Adevărul simplu și trist: De ce cred oamenii în teoriile conspirației?

„Venus este al treilea cel mai strălucitor obiect de pe cer, dar până de curând nu am avut prea multe informații despre cum arată suprafața sa, deoarece vederea noastră este blocată de o atmosferă groasă”, a declarat astrofizicianul și membrul echipei WISPR, Brian Wood, de la US Naval Research Laboratory, membru al echipei WISPR.

„Acum, în sfârșit, vedem suprafața în lungimi de undă vizibile pentru prima dată din spațiu”.

Venus, „geamănul malefic” al Pământului

Deși este relativ aproape de Pământ, Venus s-a dovedit a fi foarte dificil de studiat. Este cunoscut ca „geamănul malefic” al Pământului, deoarece, deși este similar cu Pământul în ceea ce privește dimensiunea, masa, structura și compoziția, este profund ostil vieții.

Pământul este temperat și umed, dar Venus este uscat și posibil vulcanic, cu temperaturi de suprafață de 471 grade Celsius în medie.

Cerul lui Venus este plin de nori groși și toxici, pe care plouă cu acid sulfuric. Aceste caracteristici fac ca planeta să fie dificil de investigat de aproape. Au fost trimise nave de aterizare, însă acestea sfârșesc prin a se topi. Iar norii fac ca observațiile externe ale suprafeței să fie dificile, notează Science Alert.

WISPR a surprins oamenii de știință

Anul trecut, WISPR a realizat câteva imagini cu Venus care păreau să arate caracteristicile suprafeței prin straturile de nori.

„Imaginile și înregistrările video m-au dat pe spate”, spune Wood.

WISPR este optimizat pentru lumina vizibilă. Astfel, realizează imagini în lungimi de undă pe care ochiul uman le poate vedea. Dar s-a dovedit că instrumentul poate vedea și puțin mai departe, în partea din spectrul infraroșu apropiat, invizibilă pentru ochiul uman.

Pe partea încălzită de Soare a planetei, orice emisie în infraroșu de la suprafață s-ar pierde. Însă, pe partea de noapte, se pare că variațiile de temperatură de la suprafața planetei sunt detectabile în mod neașteptat de către instrument.

„Atât de cald încât suprafața stâncoasă a lui Venus strălucește”

„Este atât de cald încât suprafața stâncoasă a lui Venus strălucește vizibil, ca o bucată de fier scoasă dintr-o forjă”, explică Wood.

Alte tehnologii, cum ar fi imagistica radar realizată de sonda Magellan în anii 1990 și imagistica în infraroșu realizată de actuala sondă JAXA Akatsuki, ne-au oferit o hartă destul de bună a geologiei suprafeței lui Venus. Contribuția WISPR, spun cercetătorii, aduce înțelegerea noastră chiar la marginea spectrului vizibil.

Zborul de anul trecut a dezvăluit o regiune numită Aphrodite Terra, cea mai mare regiune înaltă de pe suprafața planetei Venus. Aceasta a apărut ca o pată întunecată pe fondul norilor luminoși. Acest lucru se datorează faptului că Aphrodite Terra, cu altitudinea sa mai mare, este mult mai rece decât terenul înconjurător, astfel că în imaginile în infraroșu sau în infraroșu apropiat ale planetei, este vizibilă.

Datele ne pot ajuta să înțelegem mai bine Venus

Aceste imagini arată și alte caracteristici. Platoul Tellus Regio și câmpiile Aino Planitia prezintă, de asemenea, variații de altitudine care le fac vizibile prin nori în lungimi de undă în infraroșu.

Deși imaginile nu au dezvăluit nimic nou în ceea ce privește topografia, datele ne pot ajuta să înțelegem mai bine Venus. Deoarece diferite minerale conduc și eliberează căldura în mod diferit, emisiile pot fi folosite pentru a încerca să reconstruim mineralogia suprafeței planetei.

Acest lucru, la rândul său, ne poate ajuta să înțelegem istoria sa. Știm, de exemplu, că Venus a fost foarte activă din punct de vedere vulcanic în trecut.

Studierea suprafeței sale ne poate ajuta să înțelegem cât de răspândită și cât de recentă a fost această activitate.

Observațiile sondei Parker sunt întâmplătoare

Obiectivul principal al sondei Parker este de a explora Soarele, iar observațiile sale asupra planetei Venus sunt întâmplătoare. Sonda se folosește de planetă pentru a face manevre de asistență gravitațională, folosind gravitația lui Venus pentru a face ajustări de viteză și de curs în cadrul misiunii sale solare.

Este programată să facă șapte dintre aceste manevre în total, iar până acum a făcut cinci.

Dintre cele două asistențe gravitaționale rămase, doar una va permite mai multe observații: ultima asistență gravitațională, programată pentru 6 noiembrie 2024.

Vă recomandăm să mai citiți și:

SpaceX va pierde zeci de sateliți Starlink după cea mai recentă furtună geomagnetică

Invenţia lui ”a deschis calea” pentru diversele echipamente electronice ce urmau să apară. A primit pentru ea şi premiul Nobel

Sonda Parker a realizat prima fotografie de aproape a Soarelui. Poate rezolva cel mai mare mister al stelei noastre – FOTO

Emiratele Arabe Unite anunță o misiune pentru a explora planeta Venus și Centura de asteroizi