Misterul „vârtejurilor” de pe Lună, la un pas de a fi elucidat. Ce au descoperit cercetătorii?

Suprafața lunară este marcată de modele ciudate, cunoscute sub numele de vârtejuri, care pot avea kilometri lungime și care nu au fost observate pe niciun alt obiect din spațiu.

La mai bine de 50 de ani de când am aterizat pe Lună, cauza acestor vârtejuri rămâne neelucidată, dar a fost descoperită o nouă informație crucială, care sugerează posibilitatea unui mediu lunar mai activ decât se credea.

• Pentru prima dată în istorie, astronomii ar fi descoperit o „superkilonovă”
• Praful stelar nu a ajuns în Sistemul Solar așa cum se credea până acum

Vârtejurile pot fi observate ca modele relativ luminoase care se disting pe fundalul întunecat al „mărilor” lunare (de fapt, câmpii bazaltice). Deși au fost studiate timp de decenii, eforturile de a le înțelege au făcut puține progrese, fiind evocate fără convingere câmpurile magnetice, impactul cometelor și roiurile de meteoriți.

Acum, un nou articol subliniază că, spre deosebire de observațiile anterioare, vârtejurile tind să fie concentrate la altitudini mai mici. Acest lucru oferă un indiciu important cu privire la cauza lor.

Cum „migrează” praful lunar?

„Credem că această corelație cu topografia pledează pentru un transport de praf foarte mobil pe suprafața lunară”, conchide lucrarea.

Într-o altă lume, o astfel de constatare ar putea părea complet nesurprinzătoare. Vântul ar fi putut ridica praful și să-l depună în văi. Cu toate acestea, vântul necesită o atmosferă, care lipsește pe Lună. Prin urmare, praful mobil necesită o explicație mai complexă.

Dr. Deborah Domingue de la Institutul de Științe Planetare, și echipa sa, a studiat în detaliu două vârtejuri. În fiecare caz, localizarea vârtejurilor a fost comparată cu modelele digitale. Acestea au arătat că vârtejurile se află în depresiuni topografice, care par să colecteze praf de dimensiuni de ordinul micronilor sau mai mici.

„Cu toate acestea, pentru a capta granulele de praf lunar, trebuie să existe mai întâi un mecanism de migrare a prafului lunar pe suprafața Lunii”.

Vântul solar, o posibilă cauză

Explicația, cred autorii, ar putea să se afle în vântul solar, alcătuit din particule încărcate, împinse de Soare. Efectele electrostatice ale acestora, care se lovesc de suprafața lunară, pot fi suficiente pentru a ridica micile grăunțe de praf și pentru a le menține inițial suspendate, până când forța ascendentă scade și gravitația preia controlul.

Se pare că atunci când se întâmplă acest lucru, particulele de praf mai deschise la culoare se adună în zonele mai joase, notează studiul publicat în Geophysical Research Letters

Au mai existat indicii de migrații ale prafului pe Lună. Misiunile lunare Surveyor au detectat o strălucire la orizont cu o înălțime de 30 de centimetri. Instrumentele lăsate în urmă de Apollo 17 au înregistrat semne de migrație a prafului atât pe verticală, cât și pe orizontală.

Legătura dintre vârtejuri și anomaliile magnetice din scoarța lunară

Nimeni nu a investigat dacă astfel de forțe erau suficiente pentru a produce modele la scara vârtejurilor. Cu toate acestea, autorii spun că simulările numerice arată că un crater cu o adâncime de doar 1 metru ar putea acumula boabe de praf datorită câmpurilor electrice mai complexe din jurul marginii, potrivit IFL Science.

În 1979, a fost găsită o asociere între vârtejuri și anomaliile magnetice din scoarța lunară, dar legătura relativ slabă nu a explicat cauza lor.

Printre întrebările fără răspuns se numără dimensiunile tipice ale granulelor de praf din zonele cu vârtej și cele fără vârtej și proprietățile magnetice ale micilor particule de fier. Viitoarele misiuni pe Lună ar putea răspunde la aceste întrebări.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Noua rachetă lunară de la NASA este atât de mare încât poate fi văzută din spațiu

Internet pe Lună? Un start-up spune că ar putea fi posibil până în 2024

Un nou design de rover lunar propus de un start-up ar putea fi folosit în misiunile Artemis

Ce s-ar întâmpla dacă Luna Pământului ar fi făcută din gaz?