Un videoclip de la ESA te va face să crezi că există un șarpe în interiorul Soarelui

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Ceva ce seamănă cu un șarpe în interiorul Soarelui a fost surprins într-un nou videoclip de către un observator aflat pe orbita solară apropiată.

Cu toate acestea, „ființa” ce seamănă cu un șarpe în interiorul Soarelui observată de sonda Solar Orbiter a Agenției Spațiale Europene (ESA) nu este un adevărat „scuamat stelar”, ci un fenomen solar observat recent, care poate fi legat de erupții masive ale unui Soare agitat.

• O structură mamut descoperită în spațiul îndepărtat sfidează tot ce știm despre Cosmos
• „Soarta Pământului depinde de un echilibru delicat”: Cum ar putea supraviețui Terra după moartea Soarelui?

Sonda a observat structura în mișcare pe 5 septembrie, în timp ce se deplasa pentru trecerea sa apropiată, numită periheliu, planificată pentru 12 octombrie, fiind cea mai mică distanță față de stea la care Solar Orbiter a fost până acum.

Ce caută un șarpe în interiorul Soarelui?

Pe măsură ce Solar Orbiter s-a apropiat, a captat o linie ondulată care se propagă pe suprafața Soarelui. Oamenii de știință din domeniul solar spun că acesta este un tub mai rece de plasmă aflat în plasma fierbinte din jur a atmosferei Soarelui, legat de câmpurile magnetice solare.

Videoclipul arată plasma șerpuind pe suprafața Soarelui dintr-o parte în alta, urmând un filament al câmpului magnetic solar.

„Plasma curge dintr-o parte în alta, dar câmpul magnetic este ondulat. Așa că obțineți această schimbare de direcție, deoarece privim în jos o structură șerpuitoare”, explică astronomul David Long, de la University College London, din Marea Britanie.

Plasma din atmosfera Soarelui

Câmpurile magnetice solare sunt complicate, iar încercarea de a le înțelege este un efort herculean continuu.

Dar atmosfera solară constă din plasmă alcătuită din particule încărcate care sunt ușor limitate de câmpuri magnetice.

Acesta este motivul pentru care generatoarele de fuziune precum tokamakurile se bazează pe câmpuri magnetice pentru limitarea plasmei, dar înseamnă, de asemenea, și că dacă puteți urmări structurile din plasmă, vă puteți face o idee destul de bună despre ceea ce fac câmpurile magnetice.

„Șarpele” solar le permite oamenilor de știință să vadă câmpul magnetic în mișcare, dar ceea ce se îndepărtează de el îl face și mai intrigant.

La scurt timp după ce filamentul s-a deplasat pe suprafața Soarelui, punctul său de pornire a erupt într-o ejecție de masă coronară, trimițând plasmă în spațiu.

Aceste erupții sunt de obicei asociate cu petele solare, regiuni de linii de câmp magnetic concentrat de pe Soare. Aceste linii de câmp magnetic se încurcă, se rup și se reconectează, producând ejecții de masă coronală și uneori erupții solare.

Este posibil ca „șarpele” să fi fost conectat cumva la una dintre cele mai puternice ejecții detectate de Solar Orbiter de când a fost lansat în februarie 2020, poate ca un precursor al erupției, scrie Science Alert.

Soarele, aproape de vârful ciclului de activitate

Solar Orbiter nu este singur acolo sus. Sonda solară Parker de la NASA se afla direct în linia de foc a ejecției masei coronale. Este nevătămată: a fost proiectată să reziste la crizele solare și chiar să le măsoare, așa că așteptăm cu nerăbdare să vedem ce a găsit în plasma ejectată de o erupție atât de monumentală.

Între timp, următorul periheliu al Solar Orbiter urmează să aibă loc în aprilie 2023. Activitatea petelor solare a Soarelui continuă să crească, ducând la vârful ciclului său de activitate de 11 ani, așa că suntem încântați să vedem ce ne arată în continuare mica sondă.

Vă recomandăm să citiți și:

Schimbările climatice afectează sateliții. Ce se întâmplă cu aceștia?

Descoperirea care ar putea restrânge dramatic căutarea vieții extraterestre în Univers

Telescopul Hubble dezvăluie ce se întâmplă într-o creșă stelară din constelația Orion

Astronomii au stabilit limitele energiei și ale materiei întunecate din Univers