„Pacientul M”, bărbatul împușcat în cap care a început să vadă lumea invers

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un studiu recent publicat a redescoperit un caz unic și ciudat de leziune cerebrală: cazul „Pacientului M”, care, după ce a fost împușcat în cap în 1938, în timpul Războiului Civil Spaniol, a devenit omul care vedea lumea invers.

Pentru „Pacientul M”, oamenii și obiectele par a fi în partea opusă față de locul în care se află de fapt, condiție care s-a extins și asupra auzului și a simțului său tactil.

Omul care vedea lumea invers putea să citească litere și numere tipărite atât în mod normal, cât și în sens invers, iar creierul său nu percepea vreo diferență între cele două. „Pacientul M” vedea lumea inversată atât orizontal, cât și vertical (cu susul în jos), de exemplu, fiind nedemerit de bărbații care lucrau cu capul în jos la schele.

De asemenea, „Pacientul M” putea citi ora de pe un ceas de mână din orice unghi, scrie Science Alert.

Este un set cu adevărat bizar de simptome, dar au fost și altele. Acestea au inclus vederea culorilor desprinse de obiectele lor, obiecte care apar în trei exemplare și daltonism. Cu toate acestea, s-a raportat că „Pacientul M” a tratat toate aceste lucruri într-un mod neobișnuit de calm.

Omul care vedea lumea invers i-a ajutat pe cercetători să înțeleagă mai bine creierul uman

„Pacientul M” a fost studiat timp de aproape 50 de ani de către cercetătorul spaniol Justo Gonzalo, iar analiza sa a condus la o schimbare semnificativă a modului în care ne gândim la creier, aceasta nefiind singura dată când o leziune ciudată i-a ajutat pe oamenii de știință să înțeleagă mai bine organul nostru cel mai de preț.

În anii 1940, Gonzalo a sugerat că, de fapt, creierul nu era o colecție de secțiuni distincte, ci are diferitele sale funcții distribuite în diferite grade în întregul organ, contrat gândirii convenționale de la acea vreme.

„Creierul era văzut precum niște cutiuțe”, a declarat pentru neuropsihologul Alberto García Molina, de la Institutul Guttmann din Spania.

„Atunci când modificai o cutie, se presupune că exista un deficit concret. Pentru dr. Gonzalo, teoriile modulare nu puteau explica întrebările apărute cu Pacientul M, așa că a început să-și creeze teoria dinamicii creierului, rupându-se de viziunea hegemonică despre cum funcționează creierul”, a spus García Molina.

Cazul „Pacientului M”, readus la lumină de fiica celui care l-a descoperit

Studiind Pacientul M și pe alții cu leziuni cerebrale, Gonzalo a propus că efectele leziunilor cerebrale depind de dimensiunea și de poziția leziunii. El a arătat, de asemenea, că aceste leziuni nu distrug anumite funcții, ci afectează echilibrul unei varietăți de funcții, așa cum a fost cazul „Pacientului M”.

Gonzalo a identificat trei sindroame: central (tulburări ale mai multor simțuri), paracentral (similar cu cel central, dar cu efecte care nu sunt distribuite uniform) și marginal (care afectează căile cerebrale pentru anumite simțuri).

A fost o muncă de pionierat bazată pe un caz incredibil, dar nu este atât de cunoscută pe cât ar trebui să fie. Acum, fiica lui Gonzalo, Isabel Gonzalo-Fonrodona, a lucrat cu García Molina la noul studiu, subliniind cercetarea care a implicat „Pacientul M”.

O poveste fascinantă

După cum spune lucrarea, studiile de caz unice ne-au învățat despre funcționarea creierului timp de sute de ani, oferind o sursă alternativă valoroasă de dovezi științifice pentru meta-analizele și studiile clinice mari de astăzi.

Faptul că ideile despre creier similare cu ale lui Gonzalo rămân proeminente este o dovadă că el înțelegea ceva atunci când îl studia pe omul care vedea lumea invers.

Cercetarea, însoțită de întreaga poveste a „Pacientului M”, a fost publicată în Neurologia.

Vă recomandăm să citiți și:

Primul robot de inseminare din lume a dus la nașterea a două fetițe sănătoase

Premieră mondială: O nouă terapie genetică ar putea încetini apariția bolii Alzheimer

Cancerul la gât devine o adevărată epidemie, iar de vină ar fi obiceiurile sexuale

Un medicament împotriva HIV pare să elimine substanțele toxice ale demenței