O melodie a formației Pink Floyd, reconstruită pe baza undelor neuronale

„Another Brick in the Wall”, melodia emblematică a formației Pink Floyd a fost reconstruită de oamenii de știință prin înregistrarea undelor cerebrale a voluntarilor în timp ce o ascultau.

Este pentru prima oară când un cântec ușor de recunoscut de masele de ascultători este decodificat pe baza activității cerebrale. Cântecul face parte din albumul The Wall al celor de la Pink Floyd, care l-au lansat în 1979.

• Alcoolul schimbă profund modul în care creierul nostru comunică, arată un nou studiu
• Cartierele mai bogate au mai mulți copaci și, prin urmare, mai multă umbră vara, arată un…

Prin această realizare, oamenii de știință speră ca, în ultimă instanță, să reușească să restabilească muzicalitatea discursului natural la pacienții care au dificultăți de comunicare din cauza unor afecțiuni neurologice, notează The Guardian.

Studiul ar putea ajuta pacienții cu dificultăți de vorbire

De exemplu, pacienții care suferă de scleroza laterală miotică, ar putea beneficia de acest lucru – astrofizicianul britanic Stephen Hawking a fost diagnosticat cu această boală.

În ciuda faptului că membrii aceluiași laborator au reușit inițial să descifreze limbajul – și chiar să „reprezinte cuvintele” – pe baza informațiilor înmagazinate de creier, „în general, toate aceste reconstrucții au avut până acum un caracter robotic”, este de părere prof. Robert Knight, neurolog la Universitatea din California.

„Muzica, prin natura sa, este foarte emoțională și prozodică (parte a poeticii, care studiază versificația, n.r.). Are ritm, accentuări, sublinieri și intonație. Conține un spectru mult mai mare de noțiuni decât fonemele limitate pe care le întâlnim în orice limbă. Acest spectru poate adăuga o altă dimensiune atunci când implementăm un decodificator de discurs”, a explicat prof. Robert Knight.

„All in all, it’s just another brick in the wall”, versul cel mai ușor de recunoscut

Munca pe care au derulat-o inițial cercetătorii a implicat decodificarea activității electrice din cortexul motor al creierului, zona care este dedicată vorbirii (este vorba despre regiunea care controlează mușchii ce mișcă buzele, obrajii, limba și laringele pentru formarea cuvintelor). În aceste condiții, actualul studiu s-a concentrat asupra regiunilor creierului responsabile cu audiția – adică acolo unde este procesat sunetul auzit.

Echipa de cercetători au analizat datele obținute de la 29 de pacienți, în timp ce aceștia ascultau un segment din cântecul „Another Brick in the Wall”, cu o durată de 3 minute. Activitatea neuronală a voluntarilor a fost înregistrată aplicând electrozi. Ulterior, a fost folosită Inteligența Artificială pentru decodarea sunetului și pentru reproducerea ulterioară. Deși este destul de neclară, fraza “All in all, it’s just another brick in the wall” este ușor de recunoscut în cântecul reconstruit de cercetători.

„Sună ca atunci când vorbim sub apă, dar este prima încercare”, a explicat profesorul Knight.

Rezultatele vor da naștere unor noi cercetări menite să afle și mai mult despre prelucrarea sunetului în interiorul creierului. De exemplu, oamenii de știință ar putea afla de ce pacienții cu afazia Broca (tulburare cu debit verbal redus) își găsesc cu greu cuvintele atunci când poartă o conversație, dar pot cânta fără nicio dificultate.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum să obții note mai bune la matematică? Muzica te-ar putea ajuta!

Muzica stranie auzită de astronauții Apollo 10 pe fața nevăzută a Lunii

Un obiect cosmic gigantic produce cea mai joasă notă muzicală din Univers

Luciano Pavarotti, tenorul minune. „De ce ar trebui ca muzica să fie pentru elite? Scuzaţi-mă. Muzica trebuie să fie pentru toată lumea”