Telescopul Webb dezvăluie noi structuri în una dintre cele mai renumite supernove

Telescopul spațial James Webb al NASA a început studiul uneia dintre cele mai renumite supernove, SN 1987A (Supernova 1987A).

Situată la 168.000 de ani-lumină depărtare, în Marele Nor al lui Magellan, SN 1987A a fost ținta unor observații intense la lungimi de undă de la raze gamma la radio, timp de aproape 40 de ani, de la descoperirea sa în februarie 1987. Noile observații efectuate de NIRCam (Camera în infraroșu apropiat) a lui Webb oferă un indiciu crucial pentru înțelegerea modului în care o supernovă se dezvoltă în timp pentru a-și forma rămășițele.

• Frica de abandon: rădăcini, manifestări și drumul spre vindecare
• Bullying între adulți: cum îl recunoști și ce poți face? Deși mai greu de recunoscut, efectele…

Această imagine dezvăluie o structură centrală asemănătoare cu o gaură de cheie. Acest centru este împachetat cu gaz și praf aglomerat, ejectat de explozia supernovei.

Praful este atât de dens încât nici măcar lumina în infraroșu apropiat pe care o detectează Webb nu o poate penetra, formând „gaura” întunecată.

Una dintre cele mai renumite supernove

Un inel strălucitor, ecuatorial, înconjoară gaura de cheie interioară, formând o bandă în jurul taliei care leagă două brațe slabe de inele exterioare în formă de clepsidră. Inelul ecuatorial, format din materialul ejectat cu zeci de mii de ani înainte de explozia supernovei, conține puncte fierbinți luminoase, care au apărut în momentul în care unda de șoc a supernovei a lovit inelul.

Acum, petele se găsesc chiar și în exteriorul inelului, cu emisie difuză în jurul acestuia. Acestea sunt locurile unde șocurile supernovei au lovit material mai exterior.

În timp ce aceste structuri au fost observate în diferite grade de către Telescoapele Spațiale Hubble și Spitzer ale NASA și de către Observatorul cu raze X Chandra, sensibilitatea și rezoluția spațială inegalabile ale lui Webb au dezvăluit o nouă caracteristică a acestui rest de supernovă – mici structuri asemănătoare unor semicercuri, anunță NASA.

Se crede că aceste semicercuri fac parte din straturile exterioare de gaz aruncate de explozia supernovei. Strălucirea lor poate fi o indicație a strălucirii membrelor, un fenomen optic care rezultă din vizualizarea materialului în expansiune în trei dimensiuni.

Telescopul Webb va continua să observe supernova în timp

Cu alte cuvinte, unghiul nostru de observație face să pară că în aceste două semicercuri există mai mult material decât ar putea fi în realitate.

Rezoluția ridicată a acestor imagini este, de asemenea, demnă de remarcat. Înainte de Webb, telescopul Spitzer, care acum a fost scos din uz, a observat această supernovă în infraroșu pe toată durata sa de viață, furnizând date cheie despre modul în care emisiile sale au evoluat în timp. Cu toate acestea, nu a reușit niciodată să observe supernova cu o asemenea claritate și detalii.

În ciuda deceniilor de studiu de la descoperirea inițială a supernovei, există câteva mistere care rămân, în special în ceea ce privește steaua neutronică care ar fi trebuit să se formeze în urma exploziei supernovei. La fel ca Spitzer, Webb va continua să observe supernova în timp.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Telescopul Spațial James Webb a surprins imagini hipnotizante cu galaxia Volburei

Nebuloasa Inelul, fotografiată în detalii fără precedent cu Telescopul Spațial James Webb

O nouă fotografie uimitoare de la Telescopul Webb dezvăluie frumusețea prafului cosmic

Un semn de întrebare uriaș, observat de Telescopul Webb în spațiul îndepărtat