Aurorele infraroșii au fost confirmate pe Uranus pentru prima dată

Oamenii de știință au confirmat că aurorele infraroșii sunt prezente în regiunile nordice ale planetei Uranus.

Asta înseamnă că cercetătorii vor putea acum să stabilească unele necunoscute despre aurorele lui Uranus, iar astfel poate că vom putea să aflăm de ce planeta este mai fierbinte decât ar trebui, având în vedere distanța sa față de Soare.

• Un instrument cerebral revoluționar ne-ar putea spune cum funcționează conștiența
• Noi perspective asupra energiei întunecate, dezvăluite într-un studiu masiv al Universului

„Temperatura tuturor giganților gazoși, inclusiv Uranus, ajunge la sute de grade Kelvin/Celsius peste ceea ce prezic modelele, dacă planetele ar fi încălzite doar de Soare, astfel că noi ne întrebăm cum de sunt aceste planete mai fierbinți decât ar fi de așteptat?”, a spus astrofizicianul Emma Thomas, de la Universitatea din Leicester, Regatul Unit.

Cum sunt create frumoasele aurore?

„O teorie sugerează că aurorele energetice sunt o cauză, [fenomen] ce generează și împinge căldura de la aurore în jos în spre ecuatorul magnetic”, a completat Thomas.

Aurorele sunt create atunci când particulele energetice sunt accelerate înspre o planetă, de obicei de-a lungul liniilor câmpului magnetic, și interacționează cu particule, de regulă în atmosferă, atunci când cad asemenea picăturilor de ploaie asupra sa. Ionizarea rezultată din această interacțiune produce o strălucire.

Aurorele nu sunt nici pe departe un fenomen întâlnit doar pe Pământ și pot arăta foarte diferit pe alte lumi.

Cercetătorii știu despre existența aurorelor UV de pe Uranus

Aurorele de pe Jupiter, spre exemplu, strălucesc în lumină ultra-violetă, la fel ca cele de pe Marte. Aurorele de pe Venus sunt similare celor verzui de pe Terra. Mercur nu are atmosferă, astfel că aurorele sale manifestă o fluorescență în raze X de la mineralele de pe suprafață.

Încă din 1986, cercetătorii știu despre existența aurorelor UV de pe Uranus, iar în 1992 au început să le studieze mai îndeaproape. Deși misiunile pe Uranus au fost puține, Thomas și echipa au avut o altă idee: poate că omenirea a detectat emisiile infraroșii fără să-și dea seama.

În 2006, instrumentul NIRSPEC (Near InfraRed SPECtrograph) de la Observatorul Keck (aflat pe vârful Mauna Kea din Hawaii) a fost folosit pentru a colecta șase ore de observații pe Uranus. Tocmai aici și-au îndreptat atenția oamenii de știință.

În căutarea unei particule numite hidrogen triatomic ionizat

Astfel, 224 de imagini au fost studiate cu grijă, în căutare de semne ale unei particule numite hidrogen triatomic ionizat (H3+). Forța de strălucire a particulei se schimbă odată cu temperatură, fapt ce înseamnă că poate fi folosită pentru a măsura cât de cald sau rece este ceva.

Dar atunci când au găsit indicii de H3+, cercetătorii au observat că densitatea particulei creștea fără să schimbe temperatura atmosferei planetei.

Punctul culminant al cercetărilor de 30 de ani

Observația se potrivește cu o creștere a ionizării din atmosfera superioară la care astronomii se așteptau în concordanță cu aurorele infraroșii. Așadar, echipa a concluzionat că semnătura reprezintă descoperirea aurorelor infraroșii în atmosfera lui Uranus.

„Acest studiu este punctul culminant al cercetărilor de 30 de ani despre aurorele de pe Uranus, care a dezvăluit în sfârșit aurorele infraroșii și a demarat o nouă eră pentru investigațiile aurorelor de pe planetă”, a mai spus Thomas, potrivit ScienceAlert.

Noile rezultate au fost publicate în jurnalul Nature Astronomy.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O explozie solară masivă a găurit câmpul magnetic al Pământului și a provocat aurore roșii

Imagini care te lasă fără cuvinte. Aurorele sau luminile polare, văzute de pe Stația Spațială Internațională

Telescopul Spațial James Webb dezvăluie aurorele spectaculoase de pe Jupiter

Un mister al aurorelor de pe Jupiter a fost în sfârșit elucidat după 40 de ani