Doi antreprenori au inventat friptura printată 3D

Lansat în urmă cu șase ani în orașul spaniol Pamplona de Patxi Larumbe și Daniel Rico, startup-ul Cocuus se află într-o căutare efervescentă de a îmbina știința, tehnologia și nutriția.

Și-a anunțat prezența în urmă cu trei ani, când cei doi au decis să-i atragă pe iubitorii de carne din Pamplona prin imprimarea 3D a unei fripturi și postarea acesteia pe rețelele de socializare.

• Straniu și „extraterestru”: suprafața planetei Marte pe timp de noapte, văzută prin ochii roverului Curiosity
• Un instrument cerebral revoluționar ne-ar putea spune cum funcționează conștiența

„Știam că, dacă aveam de gând să tipărim ceva, trebuia să fie ceva care să-i enerveze pe oameni. Știam că imprimarea unei fripturi ar enerva o mulțime de oameni în Spania – și în special în nordul Spaniei. Așa că am imprimat friptura și am pus-o pe Facebook, Twitter și LinkedIn. Am primit 700.000 de răspunsuri. A fost o nebunie și am fost absolut încântați”, spune Larumbe, care a renunțat la o slujbă de 100.000 de euro pe an în domeniul materialelor de construcții pentru a se dedica startup-ului.

Cum a fost construit hardware-ul pentru carne?

Totodată, demersul a atras atenția companiei americane de produse alimentare Cargill, care este acum unul dintre principalii investitori ai Cocuus. În ultimii câțiva ani, firma spaniolă – care este specializată și în formulele și utilajele din spatele alimentelor imprimate – a proiectat și realizat imprimante cu mai multe duze care pot crea alimente care imită gustul și textura cărnii și a peștelui. Hardware-ul poate produce, de asemenea, mâncăruri care stimulează ochii și apetitul persoanelor care au dificultăți de înghițire, pictând piureuri turnate pentru a le face să arate ca o farfurie de pui și cartofi prăjiți sau de merluciu și mazăre, potrivit The Guardian.

O mare parte din inspirație a venit de la mașinile de transport care teleportează echipajul USS Enterprise între navă și suprafețele planetelor. Potrivit lui Larumbe, friptura din social media a fost rezultatul jocului cu ideea de a teleporta o friptură, prin transformarea celulelor sale în date. După ce au efectuat radiografii și scanări transversale ale unei fripturi reale, au identificat locațiile celulelor care compun carnea, grăsimea și oasele, le-au transformat în date și apoi le-au introdus într-o imprimantă.

„Suntem un grup de fizicieni, matematicieni, tocilari, iubitori de Star Trek și Star Wars, care s-au apucat de cercetarea alimentelor. Toate companiile alimentare cercetează lucrurile într-un mod foarte asemănător – cu nutriționiști și tehnologi alimentari – și ajung la concluzii similare cu ceea ce există deja. Dacă puneți laolaltă o grămadă de brutari pentru a inventa o nouă prăjitură, vor ajunge la ceva foarte asemănător cu ceea ce există deja și cu ceea ce cunoaștem ca fiind prăjitură”, spune Larumbe.

Dar dacă puneți un fizician împreună cu un nutriționist, un constructor de mașini, un brutar și un comediant, mai spune el, „veți obține un tip de tort mult mai nou”.

În timp ce șunca și foie grasul de la Cocuus sunt făcute dintr-o pastă vegetală groasă, friptura conține carne de vită adevărată, provenită din cele 50 kg de carne care sunt aruncate sau transformate în hrană pentru pisici atunci când o vacă este sacrificată. Grăsimea care face ca friptura să fie făcută dintr-un amestec de legume, ceea ce o face mult mai săracă în grăsimi saturate decât cea reală.

Carne printată 3D în cantități industriale

Larumbe nu le dă prea multă importanță multora dintre rivalii săi, descriind boom-ul burgerilor vegani din ultimii ani ca fiind „o bulă” și subliniind că există cheltuieli masive și randament scăzut al cărnii crescute în laborator.

Întrebat cum se diferențiază compania sa într-un domeniu deja aglomerat, acesta insistă că totul se reduce la scară. Cocuus și partenerul său Foody’s au vândut 80.000 de unități de foie gras fără carne și 200.000 de unități de slănină vegană fără colesterol de când produsele au apărut pe rafturile magazinelor în septembrie anul trecut. Cocuus are, de asemenea, capacitatea de producție la fabrica sa din orașul Tudela pentru a produce 1.000 de tone de slănină și 3.000 de tone de foie gras pe an.

„Suntem prima companie din lume care a reușit să facă acest lucru la scară industrială, mai degrabă decât experimentală. În al doilea rând, imitația noastră este totală – acest lucru nu a existat până acum. Ați avut lucruri pentru vegetarieni, dar erau proaste. În al treilea rând, avem oameni de știință aici care vin cu formule și tehnologii care sunt radical diferite. Toate acestea înseamnă că suntem cea mai avansată companie din lume în acest domeniu și una care lucrează cu cele mai mari companii alimentare internaționale”, mai spune Larumbe.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Consumul de carne roșie, asociat cu un risc crescut de diabet de tip 2

România stă mai prost la carnea de porc decât se estima

12% dintre americani mănâncă jumătate din carnea de vită a țării. Care e impactul asupra sănătății și mediului?

Carnea de laborator ar putea fi de 25 de ori mai nocivă pentru mediu decât carnea de vită