ADHD ar fi fost un avantaj evolutiv, sugerează noi cercetări

Trăsăturile comune tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), precum lipsa de concentrare sau impulsivitatea, ar fi putut constitui un avantaj evolutiv pentru strămoșii noștri, îmbunătățindu-le tactica în căutarea hranei, au afirmat cercetătorii.

ADHD este o tulburare neurodezvoltativă cu simptome care includ impulsivitate, dezorganizare și dificultăți de concentrare. Deși estimările privind prevalența au variat, diagnosticările au crescut în multe țări, inclusiv în Regatul Unit.

• ADHD în viața de zi cu zi: ce îngreunează concentrarea și ce ajută, concret
• Cele mai consumate băuturi din lume au un efect crucial pentru sănătatea oaselor noastre

Acum, cercetătorii spun că, în timp ce unele dintre aceste trăsături sunt adesea privite negativ, acestea i-ar fi putut ajuta pe oameni să caute noi zone pentru a găsi hrană.

Dr. David Barack, de la Univeristatea din Pennsylvania (SUA), prim autor al cercetării, a declarat că studiul oferă o explicație potențială pentru prevalența mai mare decât se aștepta a ADHD, comparativ cu mutațiile genetice aleatorii, și, în mod mai larg, pentru cea a trăsăturilor precum lipsa de concentrare sau impulsivitatea.

Iată cum o problemă serioasă astăzi ar fi putut constitui cândva un avantaj evolutiv

„Dacă aceste trăsături ar fi cu adevărat negative, atunci ai crede că, în timpul evoluției, ar fi fost eliminate prin selecție naturală. Descoperirile noastre reprezintă un punct de date inițial, sugestiv pentru avantaje în anumite contexte de alegere”, a spus el.

Într-un studiu publicat în jurnalul Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences, Barack și colegii săi au raportat cum au analizat datele a 457 de adulți care au participat la un joc online de culegere de fructe, în care trebuia să adune cât mai multe fructe posibil în opt minute.

Numărul de fructe obținute de la fiecare tufiș a scăzut pe măsură ce acesta a fost cules mai des. Pe durata sarcinii, participanții puteau continua să adune fructe de la tufișuri în locul lor inițial sau să se mute la o nouă zonă, chiar dacă acest lucru i-ar fi costat timp.

Echipa a și evaluat participanții pentru simptome asemănătoare ADHD-ului, cu mențiunea că acest lucru nu constituie un diagnostic, și au constatat că 206 participanți au avut rezultate pozitive.

Cercetătorii au descoperit că participanții cu scoruri mai mari pe scara ADHD au petrecut perioade mai scurte de timp în fiecare zonă de tufișuri decât cei cu scoruri mai mici. Cu alte cuvinte, erau mai predispuși să abandoneze zona curentă și să caute una nouă. În mod crucial, echipa a constatat că astfel de participanți au obținut mai multe puncte în joc decât cei cu scoruri mai mici pe scara ADHD.

Cercetătorii ar vrea să reproducă experimentul în mediul natural

Cercetătorii au spus că rezultatele lor coincid cu alte studii care sugerează că populațiile cu stiluri de viață nomade, care beneficiau de explorare, aveau tendința de a avea gene asociate cu ADHD.

Cu toate acestea, oamenii de știință au adăugat că studiul avea limitări, inclusiv faptul că simptomele asemănătoare ADHD-ului se bazau pe auto-raportare, scrie The Guardian.

Barack a spus că este necesar să se efectueze experimente cu persoane diagnosticate cu ADHD și cu sarcini reale de cules în mediul natural, mai ales că acest lucru ar implica un efort mult mai mare pentru a se deplasa între zone decât într-un joc online.

Michael J Reiss, profesor de educație științifică la University College London (Anglia), care nu a fost implicat în lucrare, a declarat că, în timp ce ADHD pare să fie legat de consecințe negative serioase, el și colegii săi au argumentat că acest avantaj evolutiv poate fi util în situații în care activitatea fizică și luarea rapidă a deciziilor sunt foarte valorizate.

„Este minunat să vedem dovezi experimentale din partea lui David Barack și a colegilor săi că participanții care au scoruri ridicate pentru ADHD sunt mai predispuși să-și schimbe activitățile de cules în moduri care pot fi într-adevăr caracterizate drept impulsivitate. În trecutul nostru evolutiv, un astfel de comportament ar fi putut fi uneori foarte avantajos. ADHD poate fi o problemă serioasă, dar este o problemă în mare măsură datorită mediilor de astăzi”, a spus el.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum ne este afectat auzul de zgomotele puternice?

Jocurile video expun milioane de oameni la pierderea permanentă a auzului

Proteinele ar putea prezice cine va dezvolta demență peste 10 ani

O procedură revoluționară, pentru cei care suferă un stop cardiac, ar putea salva vieți