Calea Lactee ar fi intrat în coliziune cu ceva uriaș chiar în timpul existenței Pământului

Calea Lactee este atât de masivă ca urmare a coliziunilor și fuziunilor cu alte galaxii. Acesta este un proces dezordonat și vedem că același lucru se întâmplă și cu alte galaxii din întregul Univers.

În prezent, observăm cum Calea Lactee se apropie de cele două galaxii-satelit ale sale, Marele și Micul Nor al lui Magellan. Soarta lor este probabil pecetluită, iar acestea vor fi absorbite de galaxia noastră.

• Un nou studiu arată că un material viu, creat din sânge, poate repara oasele
• Un experiment de peste 10 ani a dezvăluit cum arată la interior neutronii

Cercetătorii au crezut că ultima fuziune majoră a avut loc în trecutul îndepărtat al Căii Lactee, în urmă cu între 8 și 11 miliarde de ani. Dar noile cercetări susțin ideea că evenimentul a fost mult mai recent: acum mai puțin de 3 miliarde de ani.

Ultima fuziune majoră cu galaxia Calea Lactee

Această nouă perspectivă asupra istoriei noastre galactice provine de la misiunea Gaia a ESA. Lansată în 2013, Gaia cartografiază 1 miliard de obiecte astronomice, majoritatea stele. Le măsoară în mod repetat, stabilind măsurători precise ale pozițiilor și mișcărilor lor.

O nouă lucrare publicată în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society prezintă aceste concluzii. Autorul principal este Thomas Donlon, cercetător post-doctoral în fizică și astronomie la Universitatea din Alabama, Huntsville. Donlon studiază fuziunile din Calea Lactee de mai mulți ani și a publicat alte lucrări pe această temă.

De fiecare dată când o altă galaxie se ciocnește și fuzionează cu Calea Lactee, aceasta lasă în urmă „riduri” – un termen generic pentru mai multe tipuri de morfologii, inclusiv pliurile spațiului.

Un proces dezordonat

Aceste riduri se deplasează prin diferite grupuri de stele din Calea Lactee, afectând modul în care stelele se deplasează în spațiu. Prin măsurarea cu mare precizie a pozițiilor și vitezelor acestor stele, Gaia poate detecta ridurile, amprenta ultimei fuziuni majore.

„Observând modul în care aceste riduri se risipesc în timp, putem urmări când Calea Lactee a suferit ultima sa mare prăbușire – și se pare că acest lucru s-a întâmplat cu miliarde de ani mai târziu decât am crezut”, a declarat Donlon, autorul principal, într-un comunicat de presă.

Efortul de a înțelege ultima fuziune majoră a Căii Lactee implică diferite dovezi. Una dintre aceste dovezi, alături de riduri, este o regiune bogată în Fe/H în care stelele urmează o orbită foarte excentrică. Raportul Fe/H al unei stele este o amprentă chimică, iar atunci când astronomii găsesc un grup de stele cu aceeași amprentă și cu aceleași orbite, este o dovadă a unei origini comune. Acest grup de stele este numit uneori „The Splash”. Este posibil ca stelele din Splash să își fi avut originea într-un progenitor bogat în Fe/H.

Acestea au orbite ciudate care ies în evidență din mediul înconjurător. Astronomii cred că au fost încălzite și că orbitele lor au fost modificate ca urmare a fuziunii. Există două explicații concurente pentru toate dovezile fuziunii.

O nouă perspectivă asupra istoriei noastre galactice

Una dintre ele spune că o galaxie pitică progenitoare s-a ciocnit cu proto-discul MW în urmă cu 8-11 miliarde de ani. Cealaltă explicație este că un eveniment numit fuziunea radială Virgo (VRM) este responsabil pentru stelele din haloul interior. Această coliziune a avut loc mult mai recent, în urmă cu mai puțin de 3 miliarde de ani.

„Aceste două scenarii fac predicții diferite cu privire la structura observabilă în spațiul de fază local, deoarece morfologia resturilor depinde de timpul pe care l-au avut la dispoziție pentru a se amesteca în fază”, explică autorii în lucrarea lor. Ridurile din MW au fost identificate pentru prima dată în datele Gaia în 2018 și prezentate în această lucrare.

Dar Gaia a publicat mai multe date începând cu 2018, iar acestea susțin scenariul de fuziune mai recent, fuziunea radială Virgo. Aceste date arată că ridurile sunt mult mai răspândite decât sugerează datele anterioare și studiile bazate pe acestea, scrie ScienceAlert.

Pe măsură ce Gaia furnizează mai multe date cu fiecare lansare, astronomii au o privire mai bună asupra dovezilor de fuziune.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Astronomii au detectat, în premieră, stele masive și magnetice dincolo de Calea Lactee

Câte stele din Calea Lactee mor în fiecare an?

O structură misterioasă „șerpuiește” prin galaxia Calea Lactee

De unde știm cum arată Calea Lactee?