Telescopul Hubble dezvăluie ,,ecosistemul” galaxiei Andromeda

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Aflată la 2,5 milioane de ani-lumină distanță, maiestuoasa galaxie Andromeda apare cu ochiul liber ca un obiect slab, în formă de fus, având aproximativ dimensiunea unghiulară a Lunii pline.

Ceea ce observatorii direcți nu văd este un roi de aproape trei duzini de mici galaxii satelit care înconjoară galaxia Andromeda, precum albinele în jurul unui stup.

• O structură mamut descoperită în spațiul îndepărtat sfidează tot ce știm despre Cosmos
• „Soarta Pământului depinde de un echilibru delicat”: Cum ar putea supraviețui Terra după moartea Soarelui?

Aceste galaxii satelit reprezintă un „ecosistem” galactic turbulent pe care telescopul spațial Hubble al NASA îl studiază în detalii fără precedent. Acest ambițios program Hubble Treasury a utilizat observații de pe mai mult de 1.000 de orbite Hubble, scrie EurekAlert.

Stabilitatea optică, claritatea și eficiența telescopului Hubble au făcut posibil acest studiu ambițios. Această lucrare a inclus construirea unei hărți 3D precise a tuturor galaxiilor pitice din jurul Andromedei și reconstituirea eficienței cu care acestea au format noi stele de-a lungul celor aproape 14 miliarde de ani de viață ai universului.

În studiul publicat în The Astrophysical Journal, Hubble dezvăluie un ecosistem semnificativ diferit de cel al numărului mai mic de galaxii satelit care înconjoară Calea noastră Lactee.

Acest lucru oferă indicii cu privire la modul în care galaxia noastră Calea Lactee și Andromeda au evoluat diferit de-a lungul miliardelor de ani. Calea Lactee a fost relativ liniștită. Dar se pare că Andromeda a avut o istorie mai dinamică, care a fost probabil afectată de o fuziune majoră cu o altă galaxie mare acum câteva miliarde de ani.

Andromeda a avut o istorie dinamică

Această întâlnire, precum și faptul că Andromeda este de două ori mai masivă decât Calea Lactee, ar putea explica abundența și diversitatea populației sale de galaxii pitice.

Supravegherea întregului sistem de sateliți al Căii Lactee într-un mod atât de cuprinzător reprezintă o provocare deoarece suntem încorporați în galaxia noastră.

Acest lucru nu poate fi realizat nici pentru alte galaxii mari, deoarece acestea sunt prea îndepărtate pentru a putea studia în detaliu galaxiile satelit mici. Cea mai apropiată galaxie de masă comparabilă cu Calea Lactee, dincolo de Andromeda, este M81, aflată la aproape 12 milioane de ani-lumină.

Această vedere de ansamblu a sistemului de sateliți ai Andromedei ne permite să descifrăm ce determină evoluția acestor galaxii mici. „Vedem că durata pentru care sateliții pot continua să formeze noi stele depinde într-adevăr de cât de masivi sunt și de cât de aproape sunt de galaxia Andromeda”, a declarat autorul principal Alessandro Savino de la Universitatea California din Berkeley. „Este o indicație clară a modului în care creșterea galaxiilor mici este perturbată de influența unei galaxii masive precum Andromeda”.

„Tot ceea ce este împrăștiat în sistemul Andromeda este foarte asimetric și perturbat. Se pare într-adevăr că ceva semnificativ s-a întâmplat nu cu mult timp în urmă”, a declarat cercetătorul principal Daniel Weisz de la Universitatea California din Berkeley.

O populație unică de galaxii pitice

Cea mai strălucitoare galaxie însoțitoare a Andromedei este Messier 32 (M32). Aceasta este o galaxie elipsoidală compactă care ar putea fi doar nucleul rămas al unei galaxii mai mari care s-a ciocnit cu Andromeda acum câteva miliarde de ani.

După ce a fost lipsită gravitațional de gaz și de unele stele, și-a continuat orbita. Galaxia M32 conține stele mai vechi, dar există dovezi că a avut un val de formare de stele în urmă cu câteva miliarde de ani.

Pe lângă galaxia M32, în Andromeda pare să existe o populație unică de galaxii pitice care nu au fost observate în Calea Lactee. Acestea și-au format majoritatea stelelor foarte devreme, dar apoi nu s-au oprit. Au continuat să formeze stele dintr-un rezervor de gaz la o rată foarte scăzută pentru o perioadă mult mai lungă de timp.

„Formarea stelelor a continuat într-adevăr până mult mai târziu, ceea ce nu este deloc ceea ce te-ai aștepta pentru aceste galaxii pitice”, a continuat Savino.

„Constatăm că există o mare diversitate care trebuie explicată în sistemul de sateliți Andromeda”, a adăugat Weisz. „Modul în care lucrurile vin împreună contează foarte mult în înțelegerea istoriei acestei galaxii.”

Vă recomandăm să mai citiți și:

Telescopul Hubble a dezvăluit istoria ascunsă a galaxiei Andromeda

Ce a apărut în galaxia Andromeda după ce o stea masivă a dispărut fără urmă?

Un studiu sugerează că galaxia noastră și-a început deja coliziunea cu Andromeda

Dovada că până și stelele migrează! Ce au descoperit astronomii în galaxia Andromeda?