Ar putea exista viață biologică pe unul dintre sateliții naturali ai lui Saturn?

Deși Titan are o compoziție bogată în molecule organice, satelitul natural al lui Saturn ar putea susține doar o cantitate infimă de viață biologică, potrivit unui studiu.

Titan, cea mai mare lună a lui Saturn, este un loc straniu. Acoperit de râuri și lacuri de metan lichid, bolovani de gheață și dune de „nisip” asemănător cu funinginea, peisajul său a stârnit de mult curiozitatea oamenilor de știință și întrebări despre posibilitatea existenței vieții sub atmosfera densă și cețoasă.

• Creierul soldaților de elită ascunde anomalii necunoscute până acum
• Senzația de foame poate modifica sistemul imunitar, relevă un studiu

O echipă internațională condusă de Antonin Affholder (Universitatea din Arizona, SUA) și Peter Higgins (Universitatea Harvard, SUA) a dorit să elaboreze un scenariu realist privind posibila viață pe Titan: cum ar putea arăta, unde s-ar putea afla și în ce cantitate.

„Ne-am concentrat pe ceea ce face Titan unic în comparație cu alte luni înghețate: abundența sa de compuși organici”, a explicat Affholder.

Cea mai mare lună a lui Saturn

Folosind modelare bioenergetică, cercetătorii au analizat oceanul subteran al lui Titan – care ar putea avea o adâncime de până la 480 km – și au ajuns la concluzia că acesta ar putea susține forme simple de viață microscopică, care consumă material organic. Totuși, cantitatea totală de biomasă ar fi foarte mică: doar câteva kilograme, echivalentul masei unui câine mic.

Studierea lui Titan, deseori descris ca „asemănător Pământului la suprafață, dar cu un ocean intern”, este scopul misiunii NASA Dragonfly. Deși chimia sa organică abundentă a alimentat ipoteze despre apariția vieții, studiile anterioare ar fi fost, potrivit lui Affholder, prea simpliste.

„S-a presupus că, având atâția compuși organici, Titan oferă suficiente surse de hrană pentru viață. Noi arătăm că nu toți acești compuși pot fi consumați, iar schimbul dintre suprafață și oceanul intern este foarte limitat.”

Studiul s-a bazat pe un proces metabolic simplu și universal: fermentația, care necesită doar molecule organice și nu are nevoie de oxidanți, cum ar fi oxigenul, scrie EurekAlert.

„Fermentația probabil a evoluat devreme în istoria vieții pe Pământ”, spune Affholder. „Este un scenariu plauzibil, care nu presupune mecanisme necunoscute sau speculative.”

Obiectivul misiunii NASA Dragonfly

Cercetătorii s-au concentrat pe glicină, cel mai simplu aminoacid cunoscut. Acesta este comun în materia primitivă din sistemul solar – de la asteroizi și comete, până la norii de praf și gaz din care s-au format stelele și planetele.

Totuși, simulările computerizate au arătat că doar o mică parte din compușii organici ai lui Titan pot fi consumați de microbi. Microorganismele care ar trăi în oceanul subteran, hrănindu-se cu glicină, ar depinde de un flux constant de glicină de la suprafață, prin scoarța groasă de gheață.

„Conform modelului nostru, cantitatea de viață susținută pe Titan ar fi extrem de mică, mai puțin de o celulă pe litru de apă în întregul ocean subteran al lunii”, afirmă Affholder.

Așadar, pentru o viitoare misiune pe Titan, șansele de a detecta viață sunt foarte mici, dacă aceasta există în astfel de condiții izolate și rare.

„Concluzionăm că, deși Titan are o rezervă organică unică, aceasta nu este neapărat disponibilă pentru a susține viața, așa cum ne-am aștepta”, au indicat cercetătorii.

Vă recomandăm să mai citiți și:

În urmă cu 370 de ani a fost descoperit Titan, cel mai mare satelit al lui Saturn

Primele imagini cu Saturn și inelele sale făcute de Telescopul Spațial James Webb

Oamenii de știință au găsit 128 de sateliți noi în jurul lui Saturn

Mimas, satelitul lui Saturn care seamănă cu „Steaua Morții”, ascunde un secret