Un nou studiu sugerează că activitatea solară intensă din timpul maximului solar actual ar putea fi legată de un ciclu solar de 100 de ani, cunoscut sub numele de Ciclul Centennial Gleissberg (CGC), care tocmai ar fi „reînceput”.
Dacă e corect, următoarele decenii ar putea aduce o intensificare a activității solare, cu potențiale riscuri pentru sateliții de pe orbita Pământului și cu declanșarea unor aurore spectaculoase în întreaga lume. Totuși, alți oameni de știință sunt rezervați în privința acestor concluzii.
Activitatea solară urmează în mod natural un ciclu de aproximativ 11 ani, de la un minim solar (când Soarele este relativ calm) până la un maxim solar, când devine mult mai activ și emite furtuni solare puternice. Acest ciclu este cunoscut și ca „ciclul petelor solare”.
Totuși, există și alte cicluri care influențează activitatea solară. De exemplu, ciclul Hale controlează deplasarea benzilor magnetice pe suprafața solară și influențează ciclul petelor solare. Istoria arată și fluctuații pe termen lung, cum a fost Minimul Maunder (1645–1715), o perioadă cu activitate solară extrem de scăzută.
Un alt ciclu mai puțin cunoscut este CGC, care variază în intensitate la fiecare 80–100 de ani. Deși puțin înțeles, se crede că este legat de „mișcări subtile” ale câmpurilor magnetice din emisferele solare, care afectează ușor ciclul Hale.
Studiul, publicat în revista Space Weather, sugerează că acest ciclu ar fi trecut recent printr-un minim și că activitatea solară medie este în creștere. Autorul principal, Kalvyn Adams, student cercetător la Universitatea din Colorado Boulder, spune că această concluzie se bazează pe analiza fluxului de protoni din centura de radiații Van Allen.
Acești protoni scad atunci când activitatea solară crește (din cauza interacțiunii cu atmosfera Pământului) și cresc atunci când activitatea solară scade. O scădere recentă a fluxului de protoni sugerează că CGC a ieșit dintr-un minim și că ne putem aștepta la o creștere a activității solare.
Măsurătorile au fost posibile datorită anomaliilor magnetice din Atlanticul de Sud, unde sateliții NOAA pot „vedea” în centura interioară fără a pătrunde direct în ea, scrie LiveScience.
Maximul actual (ciclul solar 25) a fost mult mai activ decât se anticipa. În mai 2024, o furtună geomagnetică puternică a provocat unele dintre cele mai intense aurore din ultimii 500 de ani. Se credea că acest ciclu va fi liniștit, la fel ca ciclul precedent (SC24), dar estimările s-au dovedit greșite.
Adams crede că liniștea din SC24 a fost cauzată de minimul CGC, iar activitatea intensă din prezent înseamnă că Soarele revine la un comportament „normal”.
Dacă CGC este într-adevăr în fază ascendentă, ciclurile următoare ar putea fi la fel de active sau chiar mai intense. Adams estimează că maximul CGC va avea loc în următorii 40–50 de ani, în jurul ciclului solar 28. Activitatea solară ar putea fi de aproximativ două ori mai mare decât în prezent, dar estimările sunt incerte, deoarece CGC este încă puțin înțeles.
Creșterea activității solare ar putea afecta sateliții, care riscă să iasă de pe orbită din cauza atmosferei extinse, dar și astronauții, expuși la radiații periculoase. Situația este agravată de planurile pentru colonizarea Lunii și Marte și de creșterea numărului de zboruri comerciale.
Scott McIntosh, expert în fizica solară, avertizează că este prea devreme pentru concluzii ferme. Scăderea fluxului de protoni a fost observată doar în ultimul an, așa că ar putea fi o fluctuație temporară. Lipsa unui set de date pe termen lung face dificilă confirmarea teoriei.
Totuși, el consideră studiul „interesant și bine intenționat” și că poate contribui la înțelegerea viitoarelor cicluri solare, chiar dacă rămân multe necunoscute despre CGC.
Soarele a început deja următorul ciclu solar, deși abia este la jumătatea celui actual
Soarele a intrat într-un nou ciclu solar. Ce înseamnă acest eveniment pentru viața pe Pământ
Anomalie ciudată a ciclului solar, descoperită în texte vechi de secole din Coreea
Vremea extremă din prezent ar putea fi provocată de ciclul solar